„Tratați un om așa cum este și va rămâne așa cum este; tratați-l așa cum poate fi sau cum ar trebui să fie și va deveni așa cum poate sau cum ar trebui să fie”.
Stephen R. Covey – A 8-a treaptă a înțelepciunii
Am citit zilele astea unul dintre cele mai bune articole inspiraționale din ultimul timp, plin de empatie și de adevăr legat de cum să-i inspiri pe ceilalți să-și atingă potențialul. Mi-a plăcut extrem de mult cum autoarea articolului – o femeie a pus puctul pe i și a vorbit despre cei ce realizează ceva prin forțele proprii și apoi uită de unde au plecat. Așa e. Deși pare greu de crezut că un om ce a realizat ceva prin eforturi proprii uită cât de grele au fost începuturile, de fapt se mai întâmplă.
Cartea lui Covey, din care eu am tot scris citate de-a lungul timpului, abundă în exemple de situații în care viața oamenilor poate fi schimbată în bine de către alții. Uneori, e mai ușor decât credem să facem un bine: o simplă informație despre care noi am auzit poate fi dată mai departe și direcționată către persoana care în acel moment are nevoie de ea. Și acest lucru poate să-i schimbe acesteia cursul vieții sau poate să-i aducă o reușită, o împlinire personală sau profesională nesperată.
Oameni empatici, plini de bunăvoință, pozitivi și optimiști există și într-un fel sau altul, ține și de noi să știm cu cine ne întovărășim. Să-i căutăm așadar și să ne apropiem de ei, nelăsând pe nimeni vreodată să ne micșoreze ambițiile. Și, mai ales, să dăm mai departe spre alții din încrederea ce ni s-a dat, să încurajăm un om să-și găsească drumul, să sprijinim și să fim empatici cu cei ce au nevoie. Începuturile sunt mereu grele și toți avem nevoie de încurajări.
Știu un lucru din viața mea: nu o dată am fost împinsă de la spate și am descoperit în mine calități pe care nu le știam pentru că nu aveam suficientă încredere.
Și mai știu că nu trebuie să mă supăr dacă vreodată mi s-a întâmplat, la rândul meu, să dau ceva (fie încredere, fie lucruri materiale) și să nu primesc înapoi nici măcar un mulțumesc, Dumnezeu m-a răsplătit mereu înzecit pe alte părți.
Concluzia: nu există motiv care să te împiedice să faci bine așa că să urmăm exemplul din articolul de pe blogul de care vorbesc la începutul articolului.
Încrederea arătată altei persoane face minuni. Dacă ştim să o arătăm. Foarte interesant citatul.
Îți mulțumesc mult, să știi că tu ești una dintre acele persoane care nu doar că face cu pasiune ceea ce face, dar îi mai inspiră și pe alții. Și nu de puține ori pe blogul tău sau prin intermediul lui, s-a întâlnit cererea cu oferta. Deci spor în continuare și eu îți mulțumesc din nou pentru recomandările, feedback-urile și sfaturile tale legate de pasiunea noastră comună – scrisul 🙂 P.s.: recomand cartea aia de care vb în articol, e foarte interesantă prin exemplele, sfaturile din p. de v. psihologic și citatele extrem e bine alese. Eu am donat-o cândva… Read more »
Îţi mulţumesc mult, Florina! Contează mult ce-mi spui!
Am notat cartea, o voi căuta şi eu şi sper să o regăseşti şi tu!
te pup!
in ultimii mei 20 de ani viata mi-a adus mutatul in 2 capitale, printre varii oameni. Conteaza sa ne apropiem si sa ii apreciem pe cei cu suflet, sunt perle rare ce nu ies in evidenta fie din modestie, fie din firesc.
Edit: urmaresc ceva pagini pe fb pe tema empatiei si cateva situatii m-au emotionat si deschis ochii in directii noi.
Și eu te pup și-ți doresc să continui să evoluezi ca să devii cea mai bună variantă a ta și astfel să-i inspiri și pe alții 🙂
Spor!
Chiar citatul nu il stiu, dar citisem ca au fost facute studii care concluzionau ca elevii încurajați ori de familie ori de profesori , spunandu-li-se ca sunt f deștepți (desi ei erau ca ceilalți) chiar au avut rezultate superioare colegilor.
Stii vorba aia ” nici o fapta buna nu ramane nepedepsita” ? Gluma gluma, dar uneori are un sambure de adevar. Dar eu aleg oricum sa fac bine cat pot, desi uneori am luat-o peste bot.
Da, noi toți avem nevoie de o vorbă bună, așa adulți cum suntem. Îți imaginezi copiii câtă nevoie au să fie valorizați. Însă trebuie văzut și aici că nici exagerarea nu-i bună.
Ha-ha, știu, știu, dar trebuie să treci peste și să nu regreți c-ai făcut bine. Crede-mă, vei primi pe alte părți exact atunci când vei avea nevoie 🙂
si eu repet fetei: „faci bine, ti se intampla bine”. Versiunea negativa nu i-am mai zis-o 🙂 .
Un exemplu ce ni s-a intamplat de curand, in grupul de voluntare de la spital o alta mamica a dat o sacosa de haine de la fetele ei (nepurtate) din care fata mea si-a ales 3 chestii de care e f. incantata, si pe care o tzine minte. ( e drept ca blugi asa rupti nu i-as fi cumparat 😀 )
Ha-ha, ce-am râs la blugii ăia: eu nici nu port, nici nu cumpăr, dar copiii ăștia și imitația socială…
La mine inca nu s-au cerut blugi rupti. Si sper sa scap. In schimb am niste blugi care mi s-au rupt într-un genunchi si ii iau la purtat uneori la piata…ca daca unii isi cumpara blugii gata rupti, eu de ce n-as lua unii rupti natural ?
Cand fiul era la liceu ni s-a spus la ședința cu părinții ca daca apare careva cu blugi rupti, i se vor da ac si ata ca sa ii coasa:)