“Ziua de ieri nu ne mai aparține, iar cea de mâine nu poate fi neapărat a noastră. Încât cel mai bine e să trăiești clipa de față în toată intensitatea ei”. 

(La revedere, Genevieve! – GENEVIEVE DUBOSQ)

Anul ce tocmai a început m-am gândit la o noua categorie pe blogul meu: Citatul de miercuri, astfel că în fiecare zi de miercuri a săptămânii vreau să postez câte unul dintre citatele care mi-au plăcut cel mai mult de-a lungul timpului, aforisme care îmi călăuzesc viața, propoziții și fraze înțelepte pe care le-am descoperit în cărțile citite sau le-am auzit prin facultate.

Azi am început special cu acest citat găsit în cea mai tristă carte pe care eu am citit-o vreodată, o carte a cărei acțiune se desfășoară în Franța în timpul celui de-al doilea război mondial.

Mi-au plăcut dintotdeauna cărțile biografice și v-am spus deja lucrul ăsta când am scris anul trecut articolul despre cărțile Ioanei Chicet-Macoveiciuc.

Citatul de azi, din prima zi de miercuri a anului 2019, este rostit de o persoană care și-a petrecut copilăria în vremurile grele ale războiului, război care i-au lăsat cicatrici adânci pe trupul firav, dar mai ales în suflet. Mie, ca cititoare, impresionată de povestea de viață din spatele cuvintelor, nu-mi rămâne decât să iau aminte și să învăț anul ăsta ce tocmai a început să trăiesc mai mult în prezent, să prețuiesc fiecare clipă pentru că, vorba lui Dgenevi (așa era alintată în carte) “ziua de ieri nu ne mai aparține, iar cea de mâine nu poate fi neapărat a noastră”.

Vouă care citat vă vine în minte la început de an? Ce vorbe înțelepte ați vrea să vă călăuzească pașii? 🙂