Anul ăsta s-a întâmplat ceva ciudat cu mine, straniu chiar. Era pe la mijlocul lui ianuarie, era dimineață și voiam să-i scriu unei persoane dragi un mesaj de La mulți ani pentru puiul ei mic, și, dintr-o dată m-am trezit că-i scriu mesajul în rime. Mi-a plăcut ideea mult de tot așa că am continuat să compun până ce am fost foarte mulțumită și ea a primit mesajul (că i l-am trimis pe telefon) cu mare plăcere.

Apoi, peste alte zile, am început să compun propriile mele rime pentru un proiect personal, despre care o să vă povestesc cândva și mi s-a părut greu, atât de greu că am slăbit 2 kg în 4 zile, că nu-mi venea să cred cât de solicitante sunt rimele.

Și iată că a venit și luna aprilie și am descoperit iar rimele: o poezie superbă, prin intermediul blogului Poteci de dor.

Poezia Potecuței mi-a mers la suflet așa că vă invit să citiți mai jos prima strofă din “Risipind secunde”.

“Ce bătrâni ne-am făcut
tot sperând că-ntr-o zi
vom fi tineri din nou,
vom mai fi iar copii.
Şi ce trişti am ajuns
căutând fericiri
printre umbre-n apus,
prin mirese şi miri”…

Restul versurilor le găsiți pe blogul Potecuței 🙂