Am avut o perioadă în care nu doar că am pierdut timpul, dar era să mă pierd și pe mine. Eram atât de ocupată să trăiesc viața altor persoane încât aproape că uitasem s-o trăiesc pe a mea și asta se întâmpla pe vremea când aveam FaceBook.

Când ești om cu blog, poți cădea în multe capcane și chiar poți ajunge să pierzi controlul propriei vieți fără să-ți dai seama, pur și simplu îți scapă printre degete. M-am gândit să scriu mai jos câteva dintre capcanele pe care le-am observat eu de când am blog, atât ale mele cât și ale celor din jur (bloggeri) sau doar simpli oameni ce au un cont personal de FaceBook, capcane privite atât din rolul de scriitor cât și de cititor de articole:

  • capcana miilor/ zecilor de mii de LIKE-uri: asta cred că este de la depărtare una dintre cele mai periculoase, că, dacă ești un om cu mii/ zeci de mii de LIKE-uri pe contul tău personal de FaceBook sau la pagina blogului, poți să ajungi să te crezi omniscient și omnipotent, și, dacă tot le ai pe cele două, de ce n-ai deveni și omniprezent, cum să-ți permiți tu ca influencer de succes să nu publici ceva într-o zi? Dar ce vorbesc eu de zile, când ai mii de fani și ești asaltat de comentarii, TREBUIE să postezi de mai multe ori pe zi. Oare? Chiar trebuie? Îți pierzi fanii dacă o zi ești în spital (că se mai întâmplă și d-astea) și n-ai postat nimic?
  • capcana presiunii de a posta/scrie mult, despre orice și asta se leagă direct de prima astfel că, având atâția oameni care te urmăresc și care ajung să-ți și urmeze oarecum stilul de viață, sub presiunea de a scrie/posta ceva, ajungi să încarci poze cu orice/să scrii despre orice, și să te abați de la ce ți-ai propus inițial și calitatea postărilor poate scădea, dar tu nu realizezi faptul că, dacă oamenii dau oricum LIKE și la un articol documentat și muncit, dar și la ciorba din vacanță, de exemplu, nu înseamnă că ești neapărat pe drumul cel bun.
  • capcana LIKE-urilor… lipsă: dacă ești blogger și ai și pagină de FaceBook a blogului, dar n-ai LIKE-uri, tot degeaba, e clar, scrii prost. Ești la început de drum, ai un blog, scrii, dar tu nu realizezi că mai sunt mulți alții cu blog și nu înțelegi pe moment de ce nu-ți dă lumea LIKE, ești atât de prins de acest microb că nu analizezi nimic, nu ții cont de niciun detaliu și nu înțelegi cum funcționează lumea asta, nu pricepi nici măcar că informația ta nu ajunge la toți cei care au dat inițial LIKE paginii, ci la mult mai puțini, iar depresia pune stăpânire pe tine și stima de sine îți este clar afectată că nu ai decât o idee în cap și aceea e: n-ai LIKE-uri, e clar, înseamnă că nu scrii bine. Cum să n-ai LIKE-uri în 2019? 
  • capcana de a judeca un blog/un articol după numărul de LIKE-uri. Nu vi se pare ciudat că există bloguri care au mii de LIKE-uri la pagină, dar pe a căror pagină nu găsiți comentarii și articolele abia au câteva LIKE-uri, adică extrem de puțin raportat la numărul de oameni care (teoretic) au dat LIKE paginii? De ce oamenii merg ca oile și aleg să-și piardă timpul citind articole și considerându-le excepționale doar pentru că văd acel număr de LIKE-uri? Eu am pățit să merg cu turma, recunosc și să consider un blog celebru și de succes judecând doar după numărul de LIKE-uri și trecând peste micile detalii care fac diferența între produs de calitate și produs de duzină, dar m-am trezit într-un târziu și mi-am resetat standardele.
  • Capcana de a te inspira/ de a copia de la colegi: e grea treaba asta cu originalitatea, știu, și e și mai greu să ai ideile tale când tu de fapt trăiești viața altora… și atunci ce faci? Păi, ce sens are într-o lume cu mii de blogguri să mai creezi și tu conținut nou? Conținut cu care să te identifici? Să simți că e AL TĂU? Nu… mai bine te inspiri de la colegii mai vechi din breaslă, care muncesc de ani de zile, unii sunt chiar jurnaliști de profesie, scriu des articole muncite și documentate pentru care au trebuit să citească până le cresc dioptriile, articole, pe care, înainte de publicare le și corectează de cel puțin 3-4 ori (și asta ia timp), se străduiesc să și editeze și posteze poze din arhiva personală când au, când n-au, nu uită de principiile etice și dau sursa, ba se mai stresează și cu diacriticele. Nuuu, de ce să faci ca ei, durează prea mult rețeta lor, e greu să ajungi blogger cunoscut în 5-10 ani, n-ai timp, tu vrei ACUM, așa că furi, furi munca altuia, fără să fii măcar capabil să spui articolul/sursa, sa dai linkul la articolul care te-a inspirat sa-l scrii pe al tău, folosești vorbe care nu-ți aparțin, 3 de aici, 5 de acolo, ba te mai inspiri și din comentarii, nu doar din articole că doar și ele sunt bune și apoi poluezi internetul cu “ce-ai creat tu”. 
  • și, cu toate capcanele de mai sus, ajungi treptat să… trăiești viața altcuiva. La asta se poate ajunge ori, dacă din dorința ta de a face bine ce faci și neavând experiență în domeniu, te trezești (cum eram eu într-un timp): absorbit de domeniu și abonat la nu știu câte bloguri de ai în cap numai articole și poze, evenimente etc. și te bucuri de succesele altora sau plângi cu ei de parcă ți-ar fi frați și surori, și amâni să-ți rezolvi problemele din propria-ți viață, ori ajungi, mai rău, ca, după ce ai tot copiat și nu ai luptat să-ți descoperi un stil propriu, nu te-ai străduit să ai niște categorii clare pe blog, nu te-a interesat să fii original și, mai ales, nu ți-ai oferit timp ca să crești, să n-ai identitate. Ai vrut să fii blogger de succes din prima, dacă se poate înainte de a fi scris primele 1000 de articole, peste noapte, că doar e epoca super vitezei și totul se mișcă amețitor, nu-i așa?

Dacă îți pierzi identitatea, direcția și ajungi să nu mai știi ce vrei cu adevărat, atunci fii sigur că, degeaba ai obținut miile/ zecile de mii de LIKE-uri și de urmăritori dacă tu habar n-ai unde te îndrepți, iar oamenii care te urmează ca pe un veritabil lider, cu atât mai mult, nu știu de ce și cu ce-și pierd timpul și unde-i va duce asta.

Sursa foto: arhiva personală, e vorba de garofița albă de stâncă, pozată în luna iunie a acestui an, în Brașov, într-una din drumeții 🙂

În articolul viitor, voi scrie despre cum mi-am găsit stilul ca blogger și ce fac să nu cad în capcanele online-ului, ce fac eu să am o identitate clară și să mă regăsesc pe blogul meu.