Acum ceva vreme mi-am făcut niște schimbări la păr: mi-am tuns coada lungă și am rămas cu părul până la umeri, apoi l-am făcut permanent, apoi mi-am făcut șuvițe negre și apoi m-am dus iar la tuns. Despre acea ultimă ședință la coafor o să vorbesc azi.

Era toamnă ca acum și, cum mă plimbam eu într-o seară cu soțul și copiii prin cartier, am intrat în primul salon pe care l-am găsit ca să-mi tund vârfurile. Zis și făcut, m-a preluat o tipă tânără, cu cel puțin vreo 10 ani mai mică decât mine și s-a apucat să tundă. Eu am stat liniștită pe scaun, n-am schimbat nicio vorbă cu ea că ea era deja angrenată într-o altă discuție cu proprietara salonului din ce am dedus (știți cum sunt discuțiile din saloanele de coafură). La final, coafeza îmi dă oglinda să-mi văd spatele și zice:

– Gata, am terminat, vă puteți uita.

Eu mă uit, mă mai uit o dată cu atenție și primul lucru pe care-l observ (sau poate doar mi se pare) este că e o diferență mare între părul lăsat la baza capului meu și ultima scară făcută că eu îi cerusem să am părul așa filat în vreo 3 scări. Și îi zic:

– Dar… la spate aici… nu e cam lung față de cum este ultima scară că mie așa mi se pare?

Și ea, enervată (pe bună dreptate) zice pe un ton agresiv: eu știu să tund foarte bine și e foarte bine așa.

Și totuși nu puteți să mai tundeți puțin, aș vrea să mai scurtați puțin din păr că mie nu-mi place simetria, am continuat eu.

Și ea se enervează de-a binelea și zice: îmi pare rău că nu ți-am făcut o poză să vezi cum arăta capul tău înainte…(pe dinafară știa bine femeia cum arăta capul meu, mai grav e că o comisesem rău de tot și capul meu se pare că nu arăta prea bine nici pe dinăuntru din moment ce mă trezisem într-o altercație de toată frumusețea). Of, și când mă gândesc că eu voiam doar un tuns…

Și apoi zic eu în capul meu, “hai că-o dau pe umor și poate mai salvez ceva” și-i spun și ei:

Domnișoară, dacă tot ne certăm, haideți măcar să știm o treabă, ne certăm politicos sau la per tu? Că atunci când am intrat în salon, ne-am vorbit cu dumneavoastră și acum deja îmi spui că nu mai țin minte cum arăta capul meu când am apelat la serviciile tale (era clar că și eu eram nervoasă).

Și discuția n-a mai continuat mult, văzând că ea o ține pe a ei, eu am renunțat, i-am cerut să-mi zică prețul, i-am lăsat bacșiș (măcar atât să fac și eu) și am ieșit nervoasă cu seara stricată și m-am dus acasă neînțelegând ce s-a întâmplat.

Stați să vedeți ce-a urmat: a doua zi era o zi de miercuri, îmi amintesc perfect, aveam un seminar de Comunicare organizațională și, care credeți că era tema? Da, Feedback-ul în comunicare, ăsta era subiectul și era exact despre cât de important este să știm să împachetăm mesajul adică ce NU făcusem eu ieri, când nemulțumită fiind, dădusem glas primului impuls.

Să vă mai explic ce mică m-am făcut în bancă? Eu, care cu o seară în urmă, nu fusesem capabilă să dau un feedback civilizat și frumos împachetat acelei domnișoare, tocmai eu îi stricasem acelei femei ziua, mamă, bine că nu știa că mai sunt și masternadă la Psihologie, la fel cum nu știau nici colegii de master de isprava mea, dar mă laud acum… Stați, și mai grav e că mai eram și-n anul 2. Ce să mai, toate circumstanțele agravante posibile trăgeau la mine.

Și ce e și mai frustrant e că eu știam de teoria asta a mesajelor care trebuie împachetate frumos atunci când nu ești de acord cu ceva, când nu-ți convine ceva, de mult timp, chiar de foarte mult timp.

Și, mai grav, studiasem și-n anul 1 despre “mesajele de tip EU” care iarăși mi-ar fi salvat seara și mie și bietei coafeze.

Ca om pățit ce n-a mai repetat greșeala de atunci, vă pot da niște sfaturi:

– orice om merită un feedback împachetat indiferent de meseria pe care o are, de educație, de clasă socială etc.

– să împachetați întotdeuna mesajul chiar și atunci când scoateți aburi pe nări ca o locomotivă și, mai ales

– să nu vă certați niciodată cu o femeie mai tânără care mai are și un foarfece în mână 🙂 .

Acum, desigur, întâmplarea mi se pare hilară, la fel cum mă amuz numai la ideea cât o să râdeți voi cei care citiți de franchețea mea când îmi fac autocritica, dar adevărul este că acea coafeză chiar n-a greșit cu nimic, săraca femeie (cu excepția tunsorii, acolo îmi păstrez părerea că nu m-a tuns bine, doar nu credeți că mă las așa ușor) și atunci “când semănăm vânt, e clar că vom culege furtună”.

Cum ar fi sunat mesajul meu dacă-l împachetam așa, de exemplu:

– Ce bucuroasă sunt că am venit la dumneavoastră și m-ați scăpat de firele tocite. Știți ce putem face? Putem chiar să mai scurtăm din păr că ș-așa e toamnă și-mi va fi mai ușor să-l usuc. Chiar vă mulțumesc mult pentru tunsoare și sper să nu vă supărați că vă mai răpesc puțin timp să mai scurtăm puțin din el. În fine, ceva de genul ăsta. Și femeia sigur ar mai fi tuns puțin, nu ne mai certam și aveam amândouă o seară ok.

Când nu împachetezi un mesaj și-i trântești omului în prima propoziție ce nu-ți place după ce el s-a chinuit acolo (cum a putut) să-și facă meseria, nu ai de ce să te mai plângi că ți-a vorbit urât, în fond mereu trebuie să-ți iei în calcul faptul că unii au temperament coleric, sunt impulsivi și, dacă mai vii și tu cu probleme și carențe în comunicare, se poate termina prost mai ales că văd cum suntem tot mai stresați noi, românii, și tot mai puși pe harță. Ne e tot mai greu să lăsăm de la noi, să ne asumăm vina și să recunoaștem c-am greșit.

Ca sfat final acum că mi-am învățat lecția încât mi-a intrat oarecum în reflex chestia asta cu împachetatul mesajului, dacă vi se cere un feedback , fie el și de la omul de serviciu de pe scară, nu uitați, vorbindu-i civilizat, vă respectați pe voi în primul rând așa că, dacă nu vă place cum a făcut curățenie și trebui să-i răspundeți, împachetați-i mesajul. Iată mai jos un exemplu de răspuns:

– Da, lucrați bine și e important că avem om de servicu pe scară, altfel am căra tot nisipul și mizeria de pe pantofi în casă. Știți ce vă rog însă? Puteți să spălați mai des scara? V-aș fi recunoascătoare. Doar dacă se poate. (Sau îi sugerați altfel să spele geamurile, eu știu ce vi se pare că nu face foarte bine, dar mereu la mijloc sugestia și nemulțumirea) și apoi încheiați lăsând loc de Bună-ziua: Să știți că eu apreciez foarte mult munca dumneavoastră și chiar am grijă să mă șterg pe picioare pe preșul de la intrare ori de câte ori intru.

Și nu uitați să zâmbiți când oferiți feedback că zâmbetul nu costă nimic!

Sursa foto: arhiva personală.