Acum ceva vreme, într-unul din comentariile de la articolul De ce scriu rar pe blog s-a discutat despre treaba asta cu reciprocitatea like-urilor. Și am promis că revin cu lămuriri. Iată cum văd eu lucrurile: când mi-am făcut prima dată FaceBook aveam vreo 20 de prieteni maxim. După aceea mi-am tot adăugat oameni pe care nici măcar nu-i cunoșteam că așa era moda, și am ajuns pe la vreo 70. Dându-mi seama că nu am treabă cu acei oameni și nici ei cu mine, i-am șters și am rămas pe la vreo 40 cât se adunaseră înainte să-mi închid contul.

Rețelele sociale eu le văd ca pe niște mijloace de a-ți selecta un grup de oameni cu care simți că ai lucruri în comun sau pe care-i cunoști. Și mie normal mi se va părea întotdeauna ca, dacă eu te susțin pe tine cu un like, un share, acest lucru să fie reciproc. Ceea ce se întâmpla doar uneori, desigur.

Adică, din ce-am observat și eu: erau oameni, cunoștințe din lista mea care, de exemplu, aveau o pasiune, să spunem pictura și postau operele lor. Prin like-ul meu înțelegeam susținerea muncii lor. Dar eu sunt altruistă, rareori mă opream la un like. De obicei le dădeam share. Desigur că asta cu share-ul nu mi se întorcea înapoi că doar de ce și-ar încărca cineva pagina cu ceva din ce făceam eu? Și adevărul este că o singură dată în viața mea m-a deranjat cu adevărat că nu am primit share și atunci a fost cred când începusem să-mi promovez poveștile din cartea Tribunalul Pădurii. Și mă așteptam ca o persoană, în mod special ea, să mă susțină. Nu a fost așa, iar în timp relația s-a erodat. Și așa mi-am dat seama pe cine mă pot baza.

De exemplu, dacă eu aș avea o prietenă bună scriitoare, să zicem și mi-aș da seama că ea, deși scrie super bine, nu este foarte cunoscută, eu n-aș sta pe gânduri dacă să-i dau sau nu like și share. Nu. Mie mi s-ar părea normal s-o susțin cât pot și unde pot că FaceBook nu mai am de peste 2 ani.

Cazul care m-ar deranja ar fi să văd, și am văzut asta în trecut, persoane super super active în Social media care, culmea, nu dau mai deloc like-uri apropiaților, ci le place doar să le primească. Și atunci normal că-mi pun întrebări ce fel de om e acela, cât e de narcisist, poate se crede superior altora etc. Nu mă refer la vedetele astea făcute vedete tot de canalele media, că alea sigur n-au timp, ele sunt ocupate cu miile lor de urmăritori, mă refer la oamenii pe care chiar îi cunoști.

Poate unul dintre cele mai ciudate lucruri a fost cu o persoană pe care o cunoșteam fizic, ne vedeam des, conjunctural, că nu eram prietene, ba chiar o susțineam mult pe FaceBook, îi puneam comentarii care știam c-o ajută, ea fiind din zona asta a scrisului. Și, la un moment dat, după ce eu am renunțat la FB, ne-am întâlnit într-un hipermarket, noi locuind în același oraș. Și i-am cerut e-mail-ul ca să mai comunicăm. Femeia mi-a zis senină că, lasă, ne-om mai găsi așa întâmplător și vorbim atunci. Deci… cam astea sunt relațiile de pe FB, o parte din ele. Și mie îmi este destul de clar cum stă treaba pentru că de la an la an de ziua mea, de Florii, văd exact cine îmi este apropiat și mă găsește și fără FB și cine nu. E simplu.

La voi cum e treaba asta cu like-urile?

5 2 votes
Article Rating