Cet article est le premier article écrit en roumain et aussi en français, depuis très longtemps. Pendant cette période, je n’ai fais que des traductions sur mon blog de mes propres articles, du roumain vers le français.
J’ai réalisé que je devais en parler parce que j’ai aimé ce moment.
Cet été, j’étais dans la voiture, sur le siège de droite. À un moment donné, alors que nous nous approchions d’un petit carrefour, nous avons vu un homme âgé, un vieil homme, qui sortait d’un magasin sur le côté droit de la route et se dirigeait vers sa voiture, également garée sur la droite.
Qu’est-ce que ce monsieur a fait qui a attiré mon attention ?
-Tout d’abord, en tant que piéton, il s’est assuré d’être vu par nous, le conducteur pour être précis, montrant ainsi son intention de monter dans sa propre voiture.
– Deuxièmement, après que le conducteur a compris son intention de se rendre à sa voiture, ayant déjà les clés en main, cet homme âgé s’est dépêché de faire aussi vite que possible pour ne pas gêner la circulation et ne pas faire attendre le conducteur trop longtemps. Puis, tout aussi rapidement, il a ouvert la portière de la voiture juste assez pour pouvoir y entrer, sans que personne ne risque de le heurter. Puis il est monté dans la voiture, a fermé la porte et a attendu que nous le dépassions, en souriant sincèrement et en nous remerciant.
Le personnage de mon histoire, qui ressemblait à un homme de la fin des années soixante-dix ou du début des années quatre-vingt, m’a surpris de la manière la plus agréable qui soit. Il m’a étonné par sa responsabilité en tant que piéton et conducteur, son bon sens, son souci des autres et cette chaleur humaine qui pouvait rayonner au-delà de la vitre de la voiture.
Et en voyant son noble sourire, alors que je ne le connaissais de nulle part, que je n’avais vu que ses gestes, je me suis rendu compte de l’importance de cette attention aux autres. Pour le voisin d’à côté. Quel qu’il soit. Un voisin (étranger) qui ne parle peut-être pas la même langue que vous. Il peut s’agir d’une personne très différente de vous, d’un autre âge, d’une autre nationalité, d’une autre religion… Mais vous, qui que vous soyez, avez l’obligation morale de vous soucier des autres car c’est ainsi que vous contribuez à rendre le monde meilleur. Et voilà que vous donnez un exemple sur lequel quelqu’un écrira un jour sur un blog, comme je le fais en ce moment.
Parfois, quand on est en voiture, il est difficile de deviner ce que veulent les piétons, que certains, plus inconscients que d’autres, sautent pour traverser au mauvais endroit afin d’atteindre… à tout prix, la voiture garée à proximité. D’autres se garent et ouvrent la portière en grand pour que, si vous ne faites pas attention, vous ayez toutes les chances de les égratigner, d’autres, dans leur inconscience, mettent leurs enfants qui n’ont pas l’âge légal pour une telle chose, sur le siège avant, et les irrégularités peuvent continuer.
Si vous êtes une personne gentille, chaleureuse, douce, empathique, responsable, votre geste ne reste pas sans récompense car QUELQU’UN là-haut compte nos petites actions. De plus, n’oublions pas que nous sommes liés les uns aux autres, que nous dépendons tous plus ou moins les uns des autres.
Peu d’entre nous sur cette terre peuvent se vanter d’avoir une conduite presque parfaite, sans faille. À mon avis, seuls les saints font cela, sauf qu’ils ne se vantent pas (ni sur Facebook, ni ailleurs, car c’est pour cela qu’ils sont des saints 🙂 ).
Quant à moi, je continuerai à raconter sur mon propre blog des événements qui nous poussent à arrêter un peu ce que nous faisons pour mieux analyser le monde dans lequel nous vivons et ce que nous pouvons faire nous-mêmes pour en faire un endroit meilleur. Pour nous-mêmes, pour les autres, pour nos propres enfants. Comme le disait Mère Teresa : „Tout le monde ne peut pas faire de grandes choses, mais tout le monde peut faire quelque chose de petit avec beaucoup d’amour”.
Bătrânelul care m-a făcut să am lacrimi în ochi
Acesta este primul articol scris în limba română după foarte mult timp. Timp în care am făcut doar traduceri ale propriilor articole, din română în franceză.
Mi-am dat seama ca trebuie să povestesc despre întâmplarea asta pentru ca mie mi-a plăcut mult.
Vara asta eram în mașină, pe locul din dreapta. La un moment dat, în timp ce ne apropiam de o mică intersecție, vedem un om în vârsta, un bătrânel, care, ieșind dintr-un magazin situat pe partea dreaptă a drumului, se îndreaptă spre mașină lui, parcată tot pe dreapta.
Ce a făcut acest domn așa special de mi-a atras atenția?
-In primul rând, în calitatea lui de pieton, s-a asigurat că e văzut de noi, de șofer mai exact, arătându-și intenția de a ajunge în propria-i mașină.
– În al doilea rând, după ce șoferul i-a înțeles intenția că vrea să ajungă la mașina lui, având deja cheile în mână, omul acesta în vârsta s-a grăbit cât a putut el ca să nu încurce circulația, ca șoferul sa nu trebuiască să-l aștepte prea mult. Și apoi, la fel de repede, a deschis ușa mașinii doar atât cât să încapă, deși nu a existat niciun pericol ca cineva să-l lovească. Pe urmă, a intrat în mașină, a inchis ușa și a așteptat să trecem pe langă el, zambindu-ne sincer și mulțumindu-ne.
Personajul din povestea mea, ce părea un om la vreo 75-80 de ani, m-a surprins în cel mai plăcut mod posibil. M-a uimit cu responsabilitatea lui atât de pieton, cât și de șofer, cu bunul-simt de care a dat dovadă, grija pentru ceilalți și căldura aceea umană care putea răzbate dincolo de geamul mașinii.
Și, văzandu-i zâmbetul acela de om nobil, desi nu-l cunoșteam de nicăieri, doar ce-i văzusem acele gesturi de care am povestit, zambindu-i și eu am realizat cât de importantă este grija asta pentru celălalt. Pentru aproapele ăla de langa tine. Care o fi el. Că o fi un aproape care poate nici nu vorbește aceeași limba ca a ta. Poate fi un om atât de diferit de tine având alta categorie de vârstă, altă naționalitate, altă religie etc. Dar tu, oricine ai fi, ai obligația aia morală să-ți pese. Pentru că așa ajuți la crearea unei lumi mai bune. Si iată, dai un exemplu de care cineva ajunge să scrie intr-o zi pe un blog, cum e cazul meu acum.
Uneori, când ești în mașină, e greu să ghicești ce vor pietonii, că unii, mai inconștienți așa, sar să traverseze prin loc nepermis pentru a ajunge… cu orice preț, la mașina parcată prin apropiere. Alții parchează și apoi deschid ușa larg astfel ca, dacă nu ești atent, ai toate șansele sa le-o zgârii, alții, în inconștienta lor, isi pun copiii care nu au vârsta legala pentru așa ceva, pe locul din fată, iar neregulile pot continua.
Dacă ești un om bun, cald, blând, empatic, responsabil, gestul tău nu rămâne nerăsplătit pentru ca Cineva acolo Sus contorizează aceste mici fapte ale noastre. În plus, să nu uitam ca suntem conectați unii cu alții, depindem toți de fiecare intr-o mai mare sau mai mică măsură.
Putini dintre noi, cei ce suntem pe acest pământ, se pot lauda cu o conduita aproape de perfecțiune, ireproșabila. În viziunea mea, doar Sfinții fac asta, doar ca ei nu se laudă (nici pe Facebook, nici altundeva, că de aia sunt sfinți 🙂 Noi, ceilalți, care avem greșelile și imperfecțiunile noastre, putem măcar încerca să facem viață celorlalți mai ușoară.
În ce mă privește voi continua să povestesc pe propriul blog astfel de întâmplări care ne fac sa ne oprim puțin din ce facem pentru a analiza mai bine lumea în care trăim și ce putem face noi înșine ca ea sa fie un loc mai bun. Pentru noi, pentru ceilalți, pentru propriii noștri copii. Vorba Maicii Tereza: “nu toți oamenii pot face lucruri mărețe, dar oricine poate face ceva mic cu multă dragoste”.
Sursa photo: arhiva personala
