Anul ăsta ce stă să se încheie și care a trecut mai repede decât mă așteptam că iată ce tocmai am intrat în Postul Nașterii Domnului am vizitat țara asta frumoasă a noastră foarte mult și, prin drumețiile noastre, ne-am oprit și pe la unele Mănăstiri, iar una dintre ele este Mănăstirea Comandău din Covasna.

Noi am ajuns la Mănăstire de două ori anul acesta și, de fiecare dată, a fost soare și frumos.

Ce ne-a atras extrem de mult încă de la început a fost liniștea de acolo, de sus, din munte pentru că mănăstirea de care vorbesc chiar este situată în vârf de munte, iar peisajul până acolo e absolut superb.

De fiecare dată când am ajuns la Mănăstire am fost foarte bine primiți, cu multă căldură și bucurie, cu sfaturi de care avem atâta nevoie în viața noastră de părinți și cu blândețea și seninătatea pe care doar viețuitorii din mănăstiri o pot avea, deci frumusețea peisajului, brazii aceia înalți și picturile din interiorul și exteriorul Bisericii sunt completate de frumusețea sufletească a părintelui și a măicuțelor și ăsta e locul care ne face pe noi, românii, să revenim cu drag acolo unde sunt locurile sfinte, acolo unde ne e credința strămoșească.

Acum, în timp ce scriu, am Ghidul Mănăstirilor (care este din 2016, ediția a patra) deschis la pagina în care sunt date despre mănăstirea Comandău și vreau să vă spun că în dreptul titlului nu se află nicio poză, ci sunt doar câteva rânduri, printre care și informația conform căreia Mănăstirea a fost înființată recent, în 2015, “la inițiativa unei familii de credincioși din zonă”. Și mai apare, desigur, și informația conform căreia “Mănăstirea se află în curs de organizare”, de aceea nu existau poze pentru că este recent înființată.

Despre Hramul Mănăstirii, vă pot spune că este Icoana Prodromița și această informație apare în Ghid, iar poza cu această icoană superbă cu Maica Domnului o vedeți mai jos:

Un alt lucru foarte interesant este ca în interiorul Bisericuței se află moaștele Sfantului Nectarie, pe care tocmai l-am prăznuit pe 9 noiembrie. Cu siguranță că la următoarea reeditare a ghidului, se vor afla toate aceste informații, până acum eu mă bucur sincer că există o astfel de carte unde este împărțită harta mănăstirilor și schiturilor pe diferite zone ale țării noastre și de unde putem găsi multe informații prețioase despre locația unde se găsesc Mănăstirile atunci când vrem să le vizităm.

Despre drumul în sine vă pot spune că este mai off-road așa, din Covasna, și trebuie mers cu atenție că au mai ieșit de pe drumuri de țară tractoare și utilaje mari care ne-au mai încetinit pentru că nu era vizibilitate bună să poată fi depășite, iar apoi când ajungem să urcăm pe drumul ce duce spre Mănăstire, drumul este unul de țară, unde circuli cu maximum 30 km/h și unde trebuie prudență. În trecut a fost și o mocăniță pe acolo, încă mai este una, dar este jos, la poalele muntelui, sus veți vedea că au rămas doar șinele.

Din loc în loc există machetele astea foarte simpatice, atât pe partea dreaptă cât și pe stânga. Aveți o poză mai jos cu una dintre ele:

Cred că cel mai periculos de parcurs drumul și urcușul acela cu mașina este în zile în care plouă, însă, dacă este soare și frumos, și chiar și pe zăpadă dacă mașina are cauciucurile adecvate, cu răbdare și voință poate fi parcurs. Peisajul este cu adevărat spectaculos.

Pe mine personal mă fascinează să văd cum pot trăi oamenii așa în vârf de munte, renunțând la confortul dintr-un oraș unde ai toate magazinele la dipoziția ta și, de aceea, recunosc că mă atrag foarte mult Mănăstirile, în special cele din vârfuri de munte.

Un mare avantaj pentru familiile cu copii îl constituie și faptul că la mănăstire există și un parc, da, un parc, sus de unde ai cea mai frumoasă priveliște pe care o poți avea și unde copiii adoră să-și petreacă timpul. Iată cum arată peisajul unde este situat parcul:

Unde poți găsi mai multă liniște sufletească și pace decât la o mănăstire care te face să privești cu atâta seninătate la frumusețile pe care Dumnezeu ni le-a dăruit nouă, românilor.

Și, când am plecat ultima oară, pe drum, cum coboram, ne-a atras atenția o buturugă ce părea să aibă ceva în interior, iată pozele care ne-au făcut să ne oprim puțin pentru a admira minunea de peisaj și a mai prelungi starea aia de liniște până să ne întoarcem la nebunia din oraș. Și voi v-ați fi oprit, nu-i așa? 🙂

În încheiere vă pot spune că, dacă aș avea o putere și ar fi după mine, aș face cumva să fac acel drum mult mai accesibil și aș promova locul acesta ca pe un veritabil obiectiv turistic, pentru că sunt locuri din țara noastră care chiar merită vizitate de mult mai mulți oameni și care ar putea bucura mult mai multe persoane. Probabil că, dacă s-ar reintroduce acea mocăniță ce a circulat cândva și s-ar asfalta și drumul, Mănăstirea Comandău ar fi o adevărată atracție pentru turismul din România pentru că, ma repet, peisajul văzut de acolo, de sus, te duce la un singur gând: România e cea mai frumoasă țară în care puteam să ne naștem și ea merită promovată!

P.s.: Mai multe poze găsiți pe site-ul Episcopiei Covasnei și Harghitei, poze făcute iarna care mie mi s-au părut absolut superbe, și tot pe site am citit și faptul că “Biserica a fost sfințită pe 27 nov 2016”. Vă invit să le priviți și voi, sunt parcă desprinse din poveștile cu Moș Crăciun, dacă tot ne aflăm în postul Crăciunului. 🙂