Când sunt copiii bolnavi…

În viața tuturor mamelor sunt momente când se îmbolnăvesc copiii și toată armonia casei se zdruncină într-o clipă. Desigur, depinde și de boala copiilor: dacă e ceva grav sau doar o răceală, o indigestie etc. Fiecare mamă se comportă în felul ei, unele sunt mai puternice, altele mai slabe.

În ceea ce mă privește, când sunt copiii bolnavi:

  1. N-am chef de nimic, n-am stare, n-am randament, somn sau poftă de mâncare.
  2. Abia atunci realizez că nu sunt deloc organizată, parcă nu găsesc nimic, parcă nimic nu e acolo unde trebuie.
  3. Mă îmbrac efectiv cu ce găsesc înainte de a ieși pe ușă pentru a merge la vreun magazin, la farmacie sau la medic.
  4. Nu reușesc nici să mă pieptăn ca lumea, am mâinile uscate și pline de răni de la atâta spălat pe mâini și singurul lucru pe care-l fac bine și de care chiar sunt dependentă este să mă spăl des pe dinți, asta chiar îmi dă o stare cât de cât acceptabilă.
  5. Mănânc toate tâmpeniile, toată ciocolata din casă și gătesc non-stop ca să mă asigur că nimeresc ceva pe gustul micilor capricioși bolnăviori.
  6. Realizez că timpul e și mai puțin decât înainte și îl dedic 90% copiilor pe care îi țin mai mult în brațe, îi spăl mai des, dorm cu ei în pat și mă joc mai mult cu ei.
  7. Încerc să mai comunic și cu prietenii care au copii ca să-i pun în temă dacă e vreun virus ceva să știe și ei.
  8. Nu am chef de nimic seara după ce ei adorm și nici măcar un film bun nu mă poate relaxa și scoate din starea de apatie.
  9. Culmea, mă mir și eu, dar sunt mult mai calmă și mai liniștită așa ca atunci când plângi 3 zile și apoi urmează o liniște deși eu nu plâng când sunt copiii bolnavi că nu a fost cazul până acum, Slavă Domnului.
  10. Singurul lucru pe care-mi place să-l fac e să scriu, așa-mi adun gândurie, scriu în agenda copiilor ce tratament le-am dat, ce regim au ținut etc. pentru a avea o evidență și pentru confortul meu emoțional, să simt că încep să mă organizez un pic.

Din păcate, abia când sunt copiii bolnavi realizez cu adevărat cât timp pierd aiurea uneori în loc să am grijă de tot ceea ce e prioritar, abia atunci realizez că mă plâng deseori degeaba și fără temei și că sunt atât de nerecunoscătoare pentru toate lucrurile minunate din viața mea.

Sper să vă fi pus puțin pe gânduri, iar voi să fiți mai înțelepți decât mine și mai recunoscători, vorba aia “cât suntem încă pe pace…” totu-i bine și frumos. Să ne trezim singuri la viață și să nu așteptăm problemele să ne aducă ele cu picioarele pe pământ.

2 Comments

Add Yours →

Exact ce îți spuneam…chiar și atunci când copiii sunt bolnavi, gândește-te la binecuvântarea de a fi mamă. 😗

Da, așa e, câtă dreptate ai și, culmea, nu ai fire albe de păr așa ca mine (bine hai că am doar 2, nu se pune 🙂 ). Mai am de lucrat la partea aia cu “optimismul ăla care se învață…”

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.