După ce am devenit mamă, am decis să-mi cresc copilul bazându-mă pe sfaturile pediatrului, pe ce mai citeam în cărți, pe experiența mea de viață și, mai ales, pe instinctul meu de mamă așa că, dacă mie instinctul mi-a spus că până la 2 ani trebuie să am grijă cu expunerea copilului în spații aglomerate, am ținut cont de acest lucru și mi-am văzut de ale mele.
Însă, la primul copil, neavând acea experiență pe care am dobândit-o în timp, mi s-a întâmplat să mai plec urechea în stânga și-n dreapta la ce zice lumea, ce mai spun alte mame mai ales dacă ele erau și mame de copii mai mari. Așa s-a întâmplat că într-o frumoasă zi de vară când fiica mea avea doar 1 an și jumătate și deja fusese etichetată de cunoștințele noastre drept copil crescut în colivie, prea protejat, prea cu multă grijă și atenție, am decis să acceptăm invitația unor prieteni de a merge la piscină. Am decis acest lucru pentru copil și nu pentru noi, ne-am gândit că poate om fi noi prea rigizi și o ieșire ne-ar face bine. Și am mers, copilul s-a bălăcit și i-a plăcut la nebunie chiar, nu o mai puteam scoate din apă, însă eu am stat cu sufletul cam strâns neștiind dacă e bine sau nu ce-am făcut.
La 3-4 zile mi-am dat seama cât de mult am greșit neascultându-mi instinctul matern care-mi spunea să-mi feresc copilul de aglomerație măcar până la 2 ani și fetița mea a făcut rotavirus, o formă ușoară din fericire pentru mine. Nu am stat pe gânduri și am dus-o la medic imediat ce s-au declanșat primele simptome, adică scaunele moi și dese. A urmat un regim alimentar strict și 2 săptămâni în care nu a putut mânca fructe crude, iar pentru mine acele două săptămâni au fost de coșmar pentru că, deși era sezonul cireșelor, care îi plăceau la nebunie micuței, ea nu avea voie să mânânce decât ce era pe lista dată de medic.
M-am învinovățit atunci și mi-am promis să am mai multă grijă și să nu-mi mai calc vreodată propriile principii în picioare doar de dragul altora pentru că nimeni nu-mi poate cunoaște mai bine copilul decât mine. Am aflat și de la soțul meu, care a intrat în apă cu fetița, (că eu nu m-am bălăcit) cum niște fete mai mari se tot stropeau, iar copilului nostru i-a intrat apă în gură și pe care e clar că a înghițit-o 🙁 .
La al doilea copil, am aplicat cu strictețe regula și am decis ca primele lui ieșiri să fie după vârsta de 2 ani. Așa că prima oară l-am dus la Cetatea Rașnov, apoi la dinozauri, preferații lui și, de fiecare dată am mers cu trenul.
Copilul nu s-a îmbolnavit din prima fiind adus în contact cu toți microbii de pe tren, apoi cu cei de pe unde am mai umblat, din restaurant etc. , însă, tot a făcut până la urmă o stomatită aftoasă, boală de care eu nici măcar nu auzisem până atunci. Când eram mică mai făcea afte, cu toții știm cum e, dar să vezi cum copilul are bășicuțe pe toată partea de jos sau de sus a buzei, aia e altă mâncare de pește. Am mers la medic și de data aceasta, i s-a prescris tratament pe care l-am urmat cu mare responsabilitate și am observat că făcuse o formă ușoară, ceea ce probabil se datora faptului că, până la 2 anișori, organismul lui a avut timp să-și facă o imunitate mai bună.
Dacă ar fi să dau un sfat unei mame la început de drum, acela ar fi să-și urmeze instinctul matern, să facă ce-i dictează ei inima și, mai ales, la primele semne că ceva nu e în regulă cu puiul mic, să sune pediatrul și să se programeze la control. Uneori o mamă poate părea penibilă, dar mai bine așa decât să fie copilul în pericol. E ca atunci când gravida are contracții false și pleacă spre spital, își cară și bagajul, iar acolo descoperă că era alarmă falsă. Nu e nevoie să se justifice nimănui, i se poate întâmpla oricui.
Fiecare mamă trebuie să-și vadă de propria ei ogradă pentru că, oricât de bine intenționată ar fi, regulile din casa ei nu se pot aplica unui copil născut de altă femeie.
Legat de bolile copiilor mici, ei nu se tratează după ce găsim pe internet, ci avem nevoie de medicii pediatri care le știu istoricul și care de aia s-au pregătit atâția ani în facultate la care se adaugă și experiența.
Poza e de la Râșnov, de anul trecut.
28/01/2019 at 17:36
e f. important sa asculti si de ce simti! Linistea din casa/suflet sunt cele care influenteaza viata. Poa’ sa zica dr, poa sa zica si Capraru, daca eu am crezut ca nu e pt noi unele comportamente, nu le-am aplicat – suntem unici, fiecare copil e unic.
Noi am mers peste tot, cu bebe – nu am avut de ales (sotul in delegatii de luni-joi sau marti-> vineri) si nici nu as fi acceptat sa stau acasa pedepsita. Nu e bucurestiul cel mai curat loc dar nici atat de rau nu e. Da, s-a imbolnavit cand a inceput cresha (ba a fost nevoie de mers la urgenta, din pacate crizele alergice nu sunt usor de identificat) . Cum de pe la 2 juma ani nu a mai facut nicio boala (si aia varicela), zic ca ce a fost, a fost bine pt toti.
28/01/2019 at 17:45
Da, ce bine ai zis-o, sa stii ca m-am simtit de multe ori pedepsita la domiciliu, mereu cu respectatul orelor de masa, mereu dupa program, si, ca sa razi un pic, ce crezi, pe la 2 ani ai fiica-mii, ne vin niste prieteni in vizita, copiii erau suspecti de varsat de vant, logic c-a facut si a mea, dar a fost o forma usoara. Sunt perfect constienta ca nu e bine sa fii la extreme, exact cum ai observat din exemplu, eu o tin acasa si vine si acasa virusul dupa ea 🙂 chiar daca adus de 2 printi cu gene lungi 🙂 , important e totusi sa fii bine cu tine, sa stii ca ai facut ce trebuia pt. copil.
29/01/2019 at 18:30
Cred ca pe blog la PUrbana au fost cateva comentarii cu stereotipuri ce mi-au intunecat maternitatea… eu de felul meu sunt destul de activa, daca stateam doar in casa/pe langa casa, cum zic “gurile altora”, ma suiam pe pereti :))
Imi aduc aminte ce dezbateri erau in jurul meu ca o alaptez prea mult. bebelusa, manca greu, statea si o ora la o masa, asa era ea, asa era ritmul ei, a crescut minunat asa. …m-am invatat minte ca la diferite intrebari, raspunsul cel mai sanatos e: BINE :).
29/01/2019 at 19:38
Chiar nu poti aplica regulile unei alte femei propriului tau copil (nu la modul absolut cum cred unele mame care vor sa-si impuna cu tot dinadinsul punctul lor de vedere) asa ca e important sa te simti bine in pielea ta, te ghidezi dupa instinct si.. GATA 🙂 HA-HA, ma gandeam ca Ioana ar trebui sa le puna taxa femeilor care intra pe blogul ei sa citeasca “Miercuri, respiram” si sa inteleaga ce e aia empatia si solidaritatea. Eu inca astept film dupa cartea ei, 🙂 sa stii, am scris si aici https://florina.turuga.eu/dezvoltare-personala/ce-carti-am-mai-citit-anul-asta/