Unele dintre mame cunosc ce înseamnă oboseala de a sta non-stop cu 2 copii mici acasă: să-i adormi la prânz, seara, să le pui masa ori de câte ori e ora de masă, să sari ca arsă când îl auzi pe vreunul că strigă/ plânge sau doar tușește fără a fi bolnav însă. La mine, să fiu non-stop cu copiii mei, e regula și nu excepția și e așa de mult timp astfel încât ar trebui să fiu oarecum obișnuită. Oarecum…

Într-o zi, aflată în bucătătărie cu cel mai mic dintre copiii mei, îi tăiam fructele pentru a le face o salată (el e la datorie și mă urmează încă mai ceva ca puii de găină pe cloșcă), iar el îmi tot cerea lucruri. I-am dat ce-mi cere, dar, la un moment dat, m-am enervat și-i spun așa mai răstit:

  • Mami, te rog să ai răbdare!
  • De ce, mami?
  • Pentru că sunt obosită!
  • Și pentru că nu ești lobot?
  • Exact, da, pentru că nu sunt robot.
  • Tiu (știu), mami, tiu.

Au urmat desigur hohote de râs 🙂 Deci e bine măcar că, deși nu are 3 ani, el știe că mami nu e robot.

Și, dacă el m-a mai slăbit puțin cu cererile, a urmat fiică-mea: eram cu amândoi în cameră, ne jucaserăm nu știu ce, le mai citisem și din carticelele lor și abia îmi luasem și eu un moment de respiro butonând ceva la telefon. Fiică-mea avea însă chef de vorbă și vorbea, vorbea de nu se mai oprea. Așa că eu o privesc și pe ea și îi spun:

  • Mami, dar nu poți și tu să vorbești mai puțin azi, te rog? Că așa am obosit…
  • Dar ce, mami, vrei să fiu ca Sam, timidă? Nu e bine că vorbesc? Ai vrea să ai un copil timid?

Da, recunosc că la replica de mai sus chiar nu mă așteptam, absolut deloc, și, dacă nu știți care Sam, e unul dintre personajele preferate ale lor, am scris anul trecut despre el.

Ce să-i mai spun la o așa replică decât s-o iau în brațe și să mă bucur că nu e timidă și introvertă și nu pentru că asta ar fi rău, ci pentru că e mult mai simplu pentru mine, ca părinte să am un copil care să exprime (verbal) ce vrea, ce simte, să nu se închidă în el astfel ca eu să trebuiască să-i ghicesc stările.

Cam așa sunt zilele mele de mamă full-time, nu ratez nicio replică d-ale copiilor mei, iar unele dintre ele mă amuză teribil și mă scot instantaneu din oboseală.

La voi cum e?