Stăteam într-o seară cu fiica mea și mă trezesc așa, dintr-o dată, întrebând-o:

– Ia zi, mami, ce ți-a plăcut azi din ce am făcut împreună?

Nici eu nu știu ce mi-a venit s-o întreb asta.

Și copilul începe și-mi poveștește și eu îi zic apoi:

-Ce zici, vrei să ne jucăm un joc de mâine încolo?

Copiii, când aud de jocuri, sar în sus de bucurie, așa că eu continui:

-Uite cum facem, mâine luăm o agendă pe care o vom numi agenda bulinuțelor și pe ea vom trece în fiecare zi data, apoi vom desena buline roșii sau negre pe care le vom colora la sfârșit în funcție de ce am făcut bine sau rău în ziua aia.

-Dacă eu sau tu am făcut ceva greșit, ceva care nu trebuia și nu am fost ascultătoare și cuminți, vom lua bulina neagră, iar, dacă am fost foarte cuminți și ne-am purtat frumos unii cu alții vom pune buline roșii. Ce zici?

Și apoi îi dau un exemplu:

-Dacă, mâine, după ce te-ai trezit, nu vrei să te schimbi de pijamale și te mai duci să te joci, și eu îți spun o dată, iar tu tot nu vrei, îți mai spun și a doua oară și tu tot nu te schimbi, a treia oară îți pun o bulină neagră în agendă și scriu în dreptul ei de ce am pus-o.E corect?

-Da, mami, și eu la fel ție.

Prin exercițiul ăsta pe care sper să-l facem măcar de 3 ori pe zi vreau să rememorăm ce-a fost bine în fiecare zi, unde întâmpin greutăți cu refuzurile copilului, dar mai ales vreau să-i las posibilitatea să mă evalueze.

Ce sens are ca o mamă să se compare cu o alta când cea mai bună evaluare și cea mai dreaptă este cea făcută de propriul/ propriii ei copii?

 E atât de simplu să devenim mai buni, trebuie doar să ne dorim cu adevărat și să fim mai organizați, mult mai organizați. Copiii nu știu să filtreze informația, ei nu mint și nu disimulează așa că, ce feedback mai bun ne-am putea dori vreodată? 🙂

Am de gând să-mi dau și singură buline negre când nu sunt eu mulțumită de mine și sper pe zi ce trece, să adun tot mai multe roșii.

Dacă vreți să-mi urmați exemplul, puteți folosi în loc de buline, inimioare sau chiar smiley face-uri.

Oricum ar fi mă voi asigura ca, la sfârșitul zilei, copilul să aibă multe buline roșii adică să nu uit s-o apreciez la micile ei succese, iar cu bulinele negre să fiu suficient de indulgentă pentru a nu o întrista că nu ăsta e scopul. Scopul e ca ea să conștientizeze ce anume ne deranjează ca părinți, ce mai poate îmbunătăți și, mai ales, scopul e să văd eu ca mamă ce să schimb la mine, la ce să lucrez mai mult.

Despre criticarea copilului și cât de gravă este această formă a abuzului emoțional, voi vorbi pe larg într-un articol viitor.

Până atunci… voi câte buline negre luați pe zi?