Lecția răbdării trebuie predată zilnic

Săptămâna asta răcoroasă de sfârșit de octombrie mi-am cumpărat vinete, am zis să fac o zacuscă așa cât să mânânci două zile maxim din ea, dar când s-au copt vinetele, am selectat una mai mare și am făcut și o salată de vinete cât pentru o masă. Toate bune și frumoase, eram toți 4 adunați la masă, copiii mâncau supiță și noi, părinții, ne-am pus pe felie niște salată, iar eu o savuram de parcă tocmai ar fi trecut o foamete peste România. Fiica mea a cerut și ea o felie la un moment dat, i-am dat și eu mă concentram fericită pe bucata mea de pâine. Era așa plăcut să-mi răsfăț papilele gustative când deodată aud un sunet venind dispre copil:

  • Mami, vreau apă!

M-a deranjat atât de mult că m-a întrerupt cu cererea ei că m-am uitat la soțul meu, el la mine (ea stătea chiar între noi), apoi pe masă unde nu era nicio cană plină, însă am reușit să am cea mai bună reacție din ultimul timp, de care sunt așa mândră. I-am spus frumos, calm, fără să ridic tonul:

  • Sticla e mai încolo și eu nu vreau să mă ridic încă, vreau să-mi termin felia că tare poftă mi-a fost de salata asta și am continuat să mănânc 🙂 Atât.

Ea, uimită și complet luată prin surprindere de răspuns și de faptul că nu sar repede s-o servesc, a stat o clipă apoi a ciripit:

  • Dar, mami, pe mine mă ustură gura și ochii de la ceapa din salată, chiar nu-mi dați apă?

Am privit-o, i-am răspuns calm și ferm că nu, iar replica ei m-a făcut să-mi priască și mai mult mâncarea:

  • Of, eu când o să mă fac mare trebuie să mă fac șef că văd că așa nu mai merge! 🙂 

De unde o fi dedus copilul meu că dacă ești șef, atunci obții întotdeauna ce vrei, nu știu, însă de acum încolo am de gând să nu aștept să devin șefă ca să obțin și eu 10 minute în care să mănânc ceva bun sau să fac altceva fără să fiu întreruptă de solicitările copiilor mei, iar, în ceea ce-i privește, am de gând să le predau zilnic lecția răbdării pentru ca ei să învețe că nu vor obține mereu ceea ce-și doresc.

La final, fiică-mea a așteptat liniștită să termin felia mea de pâine, nu a mai cerut nimic, a stat cuminte în banca ei și a obținut cana de apă ceva mai târziu decât de obicei, iar armonia din familie nu a fost deloc perturbată așa cum s-a întâmplat în alte dăți.

Vreau ca ai mei copii să știe că uneori cu răbdarea vor trece marea, iar unele lucruri, indiferent cât de mult ți le-ai dori, nu le vei obține atunci când le vrei, ci mai târziu, adică atunci când ești pregătit pentru ele. Eu am în viața mea multe exemple când răbdarea mi-a fost pusă la grea încercare, dar am reușit mereu și totul s-a terminat cu bine.

Pe principiul repetitio est mater studiorum, am de gând să exersez în fiecare zi a vieții mele de mamă până ce copiii mei vor învăța să fie mai răbdători, mai înțelegători, să priceapă că nu s-au născut cu servitori și să-și aștepte liniștiți rândul.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.