Visurile mi se împlinesc întotdeauna doar că… un pic mai târziu

Azi e 1 noiembrie și, deși în Brașov a fost soare și frumos, nu trebuie să uităm că mai sunt doar 2 luni din anul ăsta, iar la sfârșitul lunii viitoare vom sărbători Crăciunul (sper să vină zăpada până atunci).

Eu azi-noapte am reușit în sfârșit să dorm fără să mai fiu trezită de băiețelul meu și pot sărbători prima noapte adevărată de somn după nu mai puțin de 2 luni în care m-a trezit în fiecare seară, fără excepție, probabil de aia am început o nouă lună așa de senină.

Pentru că zilele astea am reușit să-mi rezolv multe dintre treburile care mă presau, am început penultima lună din an într-un mod foarte optimist și am realizat că e tare plăcut să visezi la ce-ți dorești și să nu renunți să crezi că se va și împlini acel vis, chiar dacă tu ești singurul care crede în el 🙂

Să vedeți la ce mă refer când vorbesc despre visurile mele: acum mai bine de un deceniu, mi-am cumpărat o mașină de cusut la mâna a doua de la o prietenă. Mașina părea să meargă, deși eu habar n-aveam s-o folosesc, însă, după câteva încercări, s-a stricat de tot și am rămas așa tristă că nu voi reuși să cos vreodată ceva. Mă uitam zilnic la ea cum zace acolo pe post de masă până când am și aruncat-o, iar visul meu de a învăța să cos la mașină părea tot mai irealizabil.

Până într-o zi de iarnă, când… am primit cadou chiar înainte să împlinesc 30 de ani: o mașină de cusut electrică, pe care am învățat relativ repede să cos și care, atunci când am ajuns în Brașov, mutată din București, mi-a fost pentru o bună perioadă de timp cea mai bună prietenă. Azi nu îmi mai este cea mai bună prietenă, este însă cea mai veche și îmi aduc aminte cu câtă plăcere am prins încrederea de a-mi coase prima mea poșetă, cea pe care am purtat-o la botezul fiicei mele. Apoi am cusut rochița de 1 an a fetiței, de 2 ani, de 3,… și anul ăsta i-o voi coase și pe cea de 6 ani.

Privind în trecut îmi dau seama că am obținut absolut tot ce mi-am dorit în viață, dar nu când am vrut eu, ci mai târziu, mult mai târziu uneori, cu mult efort, cu muncă și rugăciuni, însă nu am rămas niciodată până acum cu vise neîmplinite 🙂 .

Unul dintre visele copilăriei a fost să iau premiul I în școala generală pentru că locul 2 nu era de ajuns pentru mine (în clasele V-VII am fost a doua ca medie în clasa mea, mereu concentrată să-l ajung din urmă pe băiatul care-mi sufla locul întâi) și, chiar când nu mai speram, adică în clasa a VIII-a am reușit și m-am văzut cu diploma mult dorită.

De atunci ar fi trebuit să realizez că nimic nu e imposibil atunci când îți dorești ceva cu adevărat și, dacă acel lucru este potrivit pentru tine, atunci sigur îl vei obține.

Azi am o atitudine pozitivă, sunt optimistă, bucuroasă și recunoscătoare de tot ce am, de familia mea și de oamenii din jurul meu și știu că, dacă ești ambițios, conștiincios și perseverezi vei obține ceea ce îți dorești, iar visurile se vor împlini. Singurul lucru de care trebuie să nu uiți este să ai răbdare pentru că unora dintre visuri le ia ceva mai mult să prindă formă…

P.s.: în poza de mai sus aveți următorul proiect care se va regăsi pe blog în fiecare luni de acum încolo 🙂

P.s. 2: sper să-mi păstrez starea asta bună și să realizez tot ce mi-am propus până la sfârșitul lui 2018

Voi cu ce planuri porniți în luna noiembrie? 🙂

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.