Prima mea rochiță din tul roz prăfuit – 2/2

Am revenit azi cu partea în care voi coase fusta din tul de partea de dantelă de sus pe care am croit-o eu și care va fi rochița mea finală. Vă spun din start că voi avea mai multe nuanțe ale rochiței în funcție de cum mi-a bătut lumina, dar o să vă precizez care poză cred eu că se apropie cel mai mult de culoarea reală a rochiei mele.

Cred că v-ați dat seama că am greșit ceva atunci când am unit partea de dantelă cu cea de căptușeală și m-am trezit că sus trebuie să găsesc cumva o metodă să îmbin materialele, și am găsit-o că doar știți că sunt inventivă, nu?  🙂

Am decupat acele 4 fâșii de tul, 2 din tul simplu roz prăfuit și 2 din tul cu sclipici și m-am gândit să fac niște bretele, dar mai lungi, ceva care să se poată lega și rochia mea să devină  practic ajustabilă.

wp_20160905_09_32_37_pro

Mi-a plăcut la nebunie ideea, deși eu n-am pornit de la ideea asta. Nicidecum. Eu am plecat de la premisa că voi face o rochiță clasică din tul și dantelă, tul în partea de jos și dantelă în partea de sus.

În poza de mai jos am 4 bucăți de tul cu sclipici pentru că 2 dintre ele au fost folosite la elastice-de-par-personalizate-din-tul .

wp_20160905_09_29_54_pro

Le-am cusut apoi la mașina de cusut împreună cu 2 bucăți de căptușeală și, după ce le-am întors arătau ca niște păstăi:

wp_20160905_10_16_54_pro

La capetele unde rămânea mai mult tul decât captușeală, am făcut un nod pentru că mi s-a părut drăguț și oricum tulul nu se deșiră și apoi am tăiat drept să arate ok.

wp_20160905_10_25_14_pro

Aveam de ales dacă să mă apuc să desfac în partea de sus cusătura unde urma să cos bretelele sau să le atașez așa cum am făcut-o eu:

wp_20160905_14_42_52_pro

Pe dos rochia mea arată cam așa (înainte să cos căptușeala):

wp_20160905_16_22_31_pro-1

M-am hotărât apoi să-mi decorez puțin rochița, fără să folosesc paiete sau mărgele și m-am limitat la niște cristale pe care le-am combinat astfel:

wp_20160905_14_42_29_pro

wp_20160905_16_55_35_pro

Am ales capsele ca modalitate de închidere și le-am mascat tot cu niște cristale rotunde :

wp_20160905_15_17_35_pro-1

Cred c-ați observat că respect simetria de care vă vorbeam atunci când v-am sfătuit cum să croiți dantela care are model, nu?

În poza de mai jos vă dați seama de nuanța de roz a rochiei din realitate și vedeți și cum poate fi purtată rochița.

wp_20160907_09_56_46_pro

Pseudo-bretelele mele pot fi purtate pe față, în spate sau 2 în față și 2 în spate, cert e că fetiței mele i-a plăcut mult ideea, că se simte ca un fluturaș 🙂

wp_20160907_09_57_16_pro

Eu, la probe, am descoperit însă o problemă, și anume modul în care se închidea rochița o făcea să fie puțin lărguță din cauza bretelelor mele improvizate și care o lungeau în partea de sus, vedeți și voi, nu?

wp_20160905_14_42_29_pro

Așa că am decis să cos de mână bretelele și… gata 🙂

wp_20160907_09_58_04_pro

V-a cucerit și pe voi culoarea asta? Este o rochiță de prințesă și care cred că i s-ar potrivi oricărei fetițe, fie ea blondă sau brunetă 🙂

wp_20160907_09_54_00_pro

Jupa este ceva mai scurtă c-am mai scurtat-o eu și în poze nu-i călcată:

wp_20160905_17_26_40_pro

wp_20160907_09_55_24_pro

Vă spun sincer că mă declar pe deplin mulțumită: îmi place culoarea tulului și modelul dantelei, faptul că-i mai lungă de genunchi și amplă, are jupă nefiind deloc transparentă și o va purta cel puțin 2 ani că v-am mai spus că încerc mereu să le prelungesc viața hăinuțelor de copii, altfel mi s-ar părea o mare risipă de bani și de timp ca o rochie să fie purtată doar un sezon 🙂

Sper că vă place și vă inspir să croiți propria voastră rochiță din tul, concluzia mea fiind că, dacă fustiță ca cea cumpărată de mine are toată lumea, o rochiță handmade ca cea din imagini cu elastice de păr asortate, este unicat 🙂

wp_20160907_09_54_00_pro-1

 

8 Comments

Add Yours →

Multe felicitari 😀 😀 😀 ! Revin cu un comentariu când am un pic de timp…acum fac bagaje…pana pe vreo luni sunt pe drumuri. Când ma voi intoarce voi citi cu mai multa atentie pentru ca sunt foarte interesante articolele tale. Mult spor in continuare!

Am ramas datoare cu un comentariu, imi cer scuze ca vin cu el abia acum. M-a absorbit gradinita 😀 Daca tot ai amintit de greseli sa stii ca eu nu am fost atenta când am citit articolul tau pe telefonul mobil si pozele arata bine iar bretelele mi-au amintit de filmele fantasy pe care le vedeam in copilarie. Greseala pe care ai facut-o tu sa stii ca am facut-o si eu si chiar cu repetare 🙂 . Asa ca mai important este ca tu esti multumita de rezultat si, mai mult decat atat, fetita ta s-a simtit ca un fluturas si asta este încununarea muncii tale. Felicitari inca o data!

Iți mulțumesc din nou, dar să știi că noi n-am semnat niciun contract care să te oblige pe tine la comentarii :), comentarii pe care eu chiar le apreciez foarte mult. Sunt foarte încântată că pozele mele (unele nu-s așa de clare) sunt relevante și oamenii se pot inspira 🙂

off, nu am vrut sa se inteleaga asta, sunt o persoana care isi tine promisiunile si cum in comentariul de mai sus(primul) am spus ca revin cu un comentariu pentru mine era important sa si fac ce am spus. Eu vizitez blogul tau pentru ca avem preocupari comune. Mamici ca noi sunt putine, merg zilnic in parc cu micutele mele si cele mai multe dintre mamici imi cunosc deja hobby-urile, am simtit admiratia lor dar in nici un caz nu am intalnit o persoana care sa aprecieze(masura) dragostea, implicarea, timpul dedicate lucrurilor facute de mana, am auzit ceva de genul “bani sa ai ca se gasescde toate si pentru copii si pentru adulti”. Cred ca esti de acord cu mine ca nu faci atat pentru banii economisiti cat faci pentru bucuria copilului tau care va aprecia altfel lucrusoarele facute de mama. Pe mine ma intreaba fetita mea când ma surprinde la masina de cusut daca fac pentru ea ceea ce lucrez. I-am facut saculet pentru gradinita cu hello kitty si cu numele ei si m-a intrebat de nu stiu cate ori daca-l fac pentru ea. Am lucrat la el doua zile si punând in balanta timpul investit cu pretul de piata al unui produs similar, am calculat luând ca baza salariul minim cu banii pe doua zile de munca, as fi cumparat 2 sau chiar 3 saculeti… Dupa ce l-a luat la gradinita mi-a zis ca doar ea are saculet cu hello kitty ca ceilalti au cu masini(sunt o grupa cu o majoritate de baieti) Ce vreau sa zic este ca va creste cu asta si va aprecia altfel la maturitate lucrurile facute de mana. Si nu va aprecia doar dupa marca si moda. Asa ca nu postez din obligatie ci pentru ca imi face placere sa comunic cu persoane care au aceleasi preocupari(hobby-uri) ca si mine.

Știu că așa e, mie mi-ar plăcea să descopăr mai multe bloguri așa ca al meu la fel cum este în America, ma refer la http://www.makeit-loveit.com, dacă te uiți pe site-ul ei vei găsi o grămadă de bloguri pe aceeași temă. Apreciez enorm perfecțiunea realizării creațiilor ei, chiar e profesionistă și stăpânește tehnicile de croitorie.
Bunica mea îmi povestea cum mama ei le făcea toate hainele plus macatele de pat pentru că erau 5 surori plus tricotat și m-a fascinat lucrul ăsta de mică, asta e motivația mea, vreau ca fiica mea să poarte cu drag și să aprecieze hăinuțele ei, să simtă că sunt făcute special pentru ea.
P.S.: și eu sunt la fel ca tine, îmi place să respect ceea ce am promis 🙂 când am zis de contract și de obligații a fost în glumă 🙂

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.