Cum mi-am lungit o rochiță roz pudrat din dantelă 1/2

Rochia pe care v-o arăt astăzi este una cumpărată prin 2011, cred că atunci a început să se poarte prima dată nuanța asta de roz: pudrat, prăfuit sau cum i-o mai zice  🙂 și care încă-mi place la nebunie.

Motivul pentru care îmi modific unele haine și nu le arunc sau dau pur și simplu este că ele reprezintă ceva special pentru mine ca și în cazul de față, rochița aceasta diafană am purtat-o într-un moment deosebit al vieții mele – botezul primului copil, dar am purtat-o cu tivul cum se vede mai jos, acesta fiind de fapt modelul inițial:

Părea neterminată, nu?

Modelul îmi place la nebunie, chiar și decolteul mi se potrivește:

După ce am purtat-o așa cum am cumpărat-o cu dantela fără tiv de vreo două ori maxim, mi s-a părut apoi că dantela de la poale parcă se destramă, așa că m-am gândit la un tiv ca să nu mai curgă ațele din mine:

Am făcut tivul ăsta și când am probat-o părea să-mi vină ok ca lungime, dar n-am purtat-o, o păstram nici eu nu știu pentru ce 🙂

Problema este ca după două nașteri oasele mele s-au lățit, în special oasele spatelui (cu cele 20-25 de kg în plus acumulate n-am avut probleme că s-au topit repede 🙂 ) așa că rochia mea, cu noul ei tiv care mi-o scurta cu ceva cm a devenit vulgară când am probat-o la vreo 6 luni de la nașterea celui de-al doilea copil.

După ce au trecut ani în care a zăcut printre proiectele mele neterminate, soluția pe care am încercat s-o găsesc a fost să-i cos o dantelă aceeași nuanță la poale, dar n-am avut norocul să găsesc la magazinele mele preferate nuanța și modelul care consideram eu că mi se potriveau așa că trebuia să găsesc alt artificiu… deci m-am apucat iar să desfac tivul făcut de mine 🙂 ca să văd ce urma să fac și care lungime îmi convenea de fapt:

În poza asta am călcat dantela de la poale după ce am desfăcut-o sa-mi fie mai ușor la modificările ulterioare:

Mi-am căutat apoi paspoal la magazinul meu de țesături și nici d-ăsta nu aveau nuanța pe care o doream așa că am luat o nuanță de roz pudrat mai închisă și am cusut-o de dantela mea să nu se mai destrame:

Chiar arata interesant cele două nuanțe apropiate.

Ceea ce a urmat sunt sigură că nu aveți cum să ghiciți, de aceea trebuie să citiți articolul următor când vă voi dezvălui noua mea rochie pe care, sincer, o voi purta până se va uza fizic, că de uzură morală nu cred că va fi cazul vreodată mai ales că modelul, calitatea dantelei și culoarea sunt foarte frumoase.

Vă dau totuși un indiciu: poza de mai jos.

continuarea o aveți data viitoare… 🙂 și nu ca să vă țin în suspans, ci pentru că am foarte multe poze ca să fie un singur articol și ar fi greu de urmărit 🙂

1 Comment

Add Yours →

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.