Am vrut să scriu un articol, dar cuvintele mele nu au vrut să se alcătuiască în propoziții și fraze, ci in rime… Și, când mă gândesc că eu, deși iubeam poezia, am fugit mereu de ea, mi-a fost teamă s-o aștern. Toate au un început…
În România s-a făcut frig!
Pentru că-i toamnă… aș fi vrut să zic,
Dar nu vremea e-acum de vină,
Ci tot ce ne-învrăjbește și dezbină
Deși sufletele-s reci de astă vară
E mai ușor să dăm vina pe toamnă…
Că ne dorim cu toții doar dulceața
Seara de toamnă o vrem iar dimineața
Când soarele ardea mândru pe plajă
Și ne lăsam purtați ca de o vrajă,
Vrem să se-ntoarcă vara ce-a trecut,
Ca să ne bucurăm de noi un pic mai mult.
Și-s nuci pe jos încă în haina verde,
Au miezul copt, dar oare cine-l vede?
Căci sufletele-s goale și-mpietrite
Și au uitat de bucurii mărunte,
La fel cum des uităm să prețuim ce-i sfânt,
Și ne mirăm apoi de tot ce-i pe Pământ
Unde sunt frații, unde ne e credința?
Parcă și înțelepții și-au pierdut speranța.
Tot mergem înainte de parc-am fi roboți
Și suntem mulți, însă nu suntem toți.
Că printre noi unii-au rămas în loc
Sunt cei ce iubesc ploaia, insă se tem de foc!
Ce frumos spus, felicitări !
Dupa cum am spus si la o femeie, frigul asta vine din vest. Lumea e tot mai individualistă, mai rece.
Ma intreb daca nu si tehnologia duce la asta, când preferam sa facem diverse lucruri prin intermediul unui ecran in locul relațiilor directe cu o persoana.
Multumesc, asta am simtit! Am stat peste 3 decenii in Bucuresti si peste 5 ani in Brasov si vad ca tendinta e spre individualism, cum spui si tu. E tot mai greu sa gasesti suflete calde, servicii de calitate, oameni de buna-credinta si ma intreb spre ce ne indreptam… 🙁 Normal ca tehnologia si accesul asta liber la prieteni ne-a modificat comportamentul. Acum, daca avem FB si vb cu o persoana publica pe mess si ne mai da si LIKE sau noi ii dam ei, avem impresia ca gata, suntem prieteni. Și atunci, de ce sa ma muncim sa ne… Read more »
Pai eu am eliminat fb ca pe cei de acolo pe care i-aș fi sunat la telefon, pot sa ii sun. Restul…ce rost are sa stiu ce fac? Dar vorbeam cu colegii mei din Antile: la ei încă persista obiceiuri care se pierd in Romania, iar aici sunt pierdute de mult. Gen sa suni la usa cunoscutilor fara sa ii fi prevenit, sa vorbesti cu vecinii…. Chiar citeam zilele astea ca trebuie sa ai diverse relatii: nu numai prieteni, cu vecini, colegi, posta, etc. Si ca s-au facut ceva studii si cei cu multe relații au risc mult mai mic… Read more »
Nici eu nu mai mai am FB tot pentru ca mi se parea iutil, nu ma mai regaseam si era si o mare pierdere de timp, mare de tot. Iti inteleg nevoia de comunicare dupa atatia ani in alta tara, si eu vb cu oamenii, dar mai depinde si de dispozitie, uneori nu am dispozitia sa vb prea mult.
Foarte frumoasă poezia! Trist adevărul din ea. Din păcate, nu putem schimba lumea. Dar putem construi un univers, în care să încapă oameni precum noi, şi să îl „mobilăm” aşa cum simţim.
Multumesc! Da, e exact ce simteam si asa noi nu putem schimba lumea. Imi place comentariul tau, e ca o briză calda si plina de optimism.
[…] trecută, când am scris prima mea poezie aici pe blog (aia cu frigul din țara noastră) am uitat să vă spun că aceea nu a fost și prima poezie de pe anul acesta, ci eu chiar cu […]
Ce poezie trista.. m-a atins in punctul sensibil. Nu cred ca se va mai face soare la noi, nu are nimeni acest interes. Traim intr-o toamna tarzie, dupa o vara sufocanta. Am fost sufocati cu promisiuni, cu cancan, am fost dezorientati si ne-a ars bine de tot vara.
Tare mi-e frica ca daca nu facem schimbari radicale, cursul natural ne va duce din aceasta toamna tarzie intr-o iarna, cand totul moare. Se va alege praful de tara asta si ma indoiesc ca vom mai vedea vreodata o primavara politica.
Din pacate asa este, ne-am racit de tot, prea repede si ne indepartam tot mai mult de cum stiam noi de la orele de istorie ca erau stramosii nostri: calzi, onesti, iubitori de patrie si de neam, altruisti, blanzi si incoruptibili, gata sa-si dea viata pentru tară!
P.s.: am pastrat totusi speranta in ultimele versuri, ca doar SPERANTA moare ultima!
Foarte frumoasa poezie dar din pacate reda adevarul romanesc….
Mult timp am crezut ca instrainarea mea e vina racelii dar de fapt Romania/romanii s-au schimbat in ceva ce nu-i prinde!
Mi-e dor de oamenii din trecut!
Va multumesc, si mie imi e atat de dor ca evadez in gradina bunicii din copilarie asa macar in vis sau sufleteste, ma las purtata de ganduri si de amintiri. Doar ele ne-au mai ramas!
[…] trecut, cam pe vremea când scriam poezia În România s-a făcut frig, mă simțeam tare singură, pur și simplu era așa un sentiment ce începuse să mă domine și […]
[…] de mâncare. De fructele preferate am mai vorbit în treacăt sau în poezii când am scris despre nucile în haină verde, adică nucile alea fragede ce abia s-au copt și pe care le poți mânca doar după ce te […]