Poeziile „Se ceartă frații” și „Când ești bolovan” în varianta audio

În prima jumătate a acestui an am avut norocul să cunosc un poet român ale cărui poezii le îndrăgesc din ce în ce mai mult. Și pe care încerc, pe măsură ce le citesc, să le și înțeleg. Spun asta pentru că poezia diferă mult de proză. Dacă proză putem citi și înțelege mai ușor, poezia presupune un pic mai multă profunzime și sensibilitate. Nu în ultimul rând, presupune concentrare și atenție din partea cititorului, să poată ghici ce stări a vrut poetul să transmită.

Poetul despre care vorbesc este domnul Emanuel Pope, iar astăzi o să vă povestesc pe scurt cum am ajuns să fac echipă cu domnia sa, dar și cu doamna Mirela Adriana Anghelache, care a acceptat să recite două dintre poeziile mele. Este vorba despre Se ceartă frații și Când ești bolovan. Sunt două poezii inspirate din natură… din natura umană.

Inițial domnul Pope mi-a propus să înregistrez un podcast pe site-ul domniei sale, numit emanuelpopeșiinvitații.com Eu, sfioasă și neîncrezătoare în mine, adică în vocea mea, am refuzat pe moment. Era ceva nou și uneori noul mă sperie. Apoi s-a întâmplat să aud vocea doamnei Mirela Anghelache recitând poeziile domnului Pope în înregistrarea de aproximativ două minute pusă la dispoziție de editura Itaca Publishing House.

Mi-a plăcut așa de mult vocea doamnei Mirela încât mi-am pus în gând să am și eu Audiobook-ul „Luna la Brăila” ca să pot asculta și mai multe poezii scrise de domnul Pope și recitate de doamna Mirela. Mi s-a părut interesantă și ideea, de a nu mai citi poezii, ci de a le asculta în interpretarea cuiva. Original. Durează cam o oră și puțin acele poeme și în acest timp a fost foarte plăcut și relaxant să observ nu doar figurile de stil așa de frumos alese ale poetului, ci și calitățile vocale ale coechipierei sale – doamna Mirela. Și aceste calități o recomandă pentru a-și duce cât de departe vrea pasiunea de a recita. Mie mi-a plăcut că nu are niciun fel de accent, adică eu nu am simțit nici accent de Banat, de Ardeal, Moldova sau de București pentru că, știm cu toții, fiecare dintre noi are propriul accent în funcție de locul natal. Apoi mi-a plăcut cum schimba ritmul adaptându-se fiecărui poem în parte, cum vocea ei devenea mai gravă sau mai jucăușă în funcție de cum recepta poezia respectivă. Ba chiar la un moment dat recită așa în stil hip-hop, cu multă-multă creativitate. Și așa mi-am luat inima în dinți și l-am întrebat pe domnul Pope dacă ar putea s-o roage pe d-na Mirela să recite două poezii d-ale mele, cele care-mi plac mie cel mai mult. Am fost bucuroasă să văd că a acceptat. 

Povestea nu se încheie aici, iar eu a trebuit să-mi înving teama și să înregistrez puțin și vocea mea. Așa că această înregistrare va fi deschisă de mine și îmi veți auzi și mie vocea pentru scurt timp, ca o introducere pentru cele două poezii. A fost ideea domniilor lor, nicidecum a mea. 🙂 Eu am fost așa de speriată la început de ideea să-mi înregistrez vocea încât m-am trezit în câteva zile cu o gripă de toată frumusețea care s-a lăsat cu răgușeală și de care m-am vindecat destul de greu. Dacă vi se pare că pe înregistrare am vocea puțin răgușită, acum știți de ce.

M-am lungit destul, vă invit să ascultați poemele mele, recitate minunat și cu multă dedicare de doamna Mirela care mi-a mărturisit că i-au plăcut foarte mult, în mod special cel cu Bolovanul. Dacă vreți să aflați mai multe despre domnia sa, puteți găsi aceste informații pe site-ul poetului Emanuel Pope.

Îi mulțumesc atât domnului Emanuel Pope, cât și doamnei Mirela, le sunt recunoscătoare și cu emoție mărturisesc faptul că mă bucur nespus de echipa pe care am făcut-o. Sper să vă placă!