Miercuri e azi în Pădure
E Iunie și-i cald afară
Insecte, Păsări și Animale.
Se bucură acum de vară.

Veverița-i jucăușă,
Teii-au înflorit acum
Iepurașii sar, aleargă,
Și cu glas voios ei spun:

– Veverițo, ce mai faci?
Nu ai vrea să ne jucăm
S-alergăm printre copaci?
După ei să ne ascundem?

-Daaa, copacii-s înverziți
Mie tare mi-ar plăcea
Printre teii înfloriți
Jocul de-a ascunselea!

Și, cum traseră la sorți
Veverița număra…
Iepurașii se-ascundeau
Și ei hainele-și schimbau.

Veverița nu-i ghicea,
Și mereu ea număra
Pîn’ ce spuse plictisită:
– Să jucăm și altceva!

Iepurașul Cel mai Mic
Către frații lui privind
Spuse încet puțin timid, 
– Ce ar fi mai distractiv?

– Să culegem flori de tei!
Veverița-n sus sări
La iarnă să facem ceai
Iam, iam iam, ce bun ar fi….

– Ceai de tei să facă mama
Tare-mi place, că-i gustos!
Iepurașul Mare-aprobă
Nu sunt foarte mofturos!

Și frații se tot gândeau
În copac cum să se urce?
Să culeagă flori de tei
Numai Veverița-ajunge!

– Stați așa, mai am idei
Sări iarăși Veverița
Mă urc repede în tei
Și aplec apoi crenguța.

…………….

Flori de tei ei au cules
Și apoi acasă-au mers
Doar să doarmă își doreau
Mamele îi așteptau. 

……………….

Zorii zilei au venit
-Cine bate tare-n ușă?
Copiii nu s-au trezit!
Strigă Mama-Iepuroaică.

– Scuze că vă deranjez
Sunt Polițistul Papagal
Și trebuie să vă-nsoțesc
La al Pădurii Tribunal!

– La Judecătoare acum?
De ce trebuie să mergem?
– Nu știu multe să vă spun
Vom afla când o s-ajungem.

Și în grabă toți plecară
Ei spre Tribunal porniră,
Iepurașii și-a lor mamă
Cu Veverița se-ntâlniră.

Veverița mergea-ncet
Cu-a ei fiică pe cărare
Porumbelul Polițist
Le ruga s-aibă răbdare

– Ce nu-i bine, ce-am făcut?
Eu nu știu, nu-mi este clar
Zise Mama Veveriță
Sper s-aflăm la Tribunal

………

Iată au ajuns degrabă 
La cele două judecătoare
Ciocănitoarea-i întreabă:
– Ce căutați aici, știți oare?

-N-am idee, ce-am greșit?          
Se miră Mama Iepuroiacă
-Bursucul, Vulpea au văzut
Copiii… ce-au făcut la joacă.

– Copiii mei au fost cuminți
Se apără ferm Iepuroiaca
Știu c-au venit chiar liniștiți
De cum au încheiat cu joaca.

– Exact așa-i, are dreptate
Sări și Mama Veveriță
Ce-i cu atâta răutate?
De ce Pădurea ne acuză?

-Copiii n-au fost liniștiți
Bursucul și eu i-am văzut 
Pe-Aleea Teilor Înfloriți
Crenguțe multe ei au rupt,

– Mare dezastru au lăsat!
Continuă Vulpea cu răutate
Pădurea toată-au deranjat
– Și vrem să se facă dreptate!

Judecătoarea Ciocănitoare,
Mai dură-n exprimare,
Însă dreaptă ca o spadă
O făcu pe loc să tacă:

– Liniște acum în sală!
Dragă Vulpe, ai uitat
Când Vulpița, fiica ta
Trandafirii a furat?

Vulpea se așează jos
Și se simte rușinată
Regretă acum nespus
C-a vorbit neîntrebată!

– Bursucul acum să declare,
Spuse Bufnița-nțeleaptă
– S-auzim a ta părere,
– Haide zi-ne de îndată!

– Am văzut cum Iepurașii
Aplecau, rupeau crenguța
Adunau toți flori de tei
Cei Trei Frați și Veverița!

– Martorii sunt de ajuns
– Liniște acum în sală
– Să vedem ce-i de făcut
Zise Bufnița domoală!

– Voi de mâine o să mergeți
Pe-Aleea Teilor Înfloriți
Crenguțele să le-adunați 
Și de toți teii să îngrijiți.

– Pădurea ne este dragă,
E locul unde noi trăim,
Să o păstrăm mereu curată
Iar hrana să n-o risipim!

Judecătoarea Ciocănitoare
Rostește ferm, tare și clar:
– Faptă ca asta în Pădure 
Să nu mai apară iar!

– Flori și fructe când culegem
Responsabili vreau să fim
Risipă să nu mai facem
C-apoi tot noi suferim!

– În Pădure noi cu toții,
Să muncim veseli, cu spor,
Să trăim mereu ca frații,
Să ne pese de viitor!

Cazul este rezolvat,
Adevărul s-a aflat,
Tribunalul a decis:
Nu mai e nimic de zis!

Știu că a trecut luna Iunie și, odată cu ea, a trecut și prima jumătate a acestui an, dar abia acum am găsit timpul să postez Povestea Risipa – Povestea lunii Iunie în versuri.

De aceste rime mă leagă amintiri dragi pentru că în povestea de azi se regăsesc primele versuri care mi-au venit în minte când m-am apucat să transform Tribunalul Pădurii carte în versuri. Iată cum am început: Judecătoarea Ciocănitoare/ Mai dură în exprimare/ Însă dreaptă ca o spadă/ O făcu pe loc să tacă. Ele m-au inspirat și apoi am continuat cu restul.

Povestea lunii Iunie o găsiți și în proză. Tot pe blogul meu găsiți aceeași poveste transformată și în piesă de teatru cu LEGO.

Pentru mine, teii înfloriți vor avea mereu acel miros al copilăriei și mă bucur că am putut să le permit și copiilor mei să simtă puțin din bucuria acelor vremuri.

Dacă vă plac versurile, m-aș bucura foarte mult să îmi lăsați un feedback. 🙂

4.7 3 votes
Article Rating