Am auzit cu toții de multe ori expresia “vârsta e doar un număr”, dar câți dintre noi chiar credem lucrul ăsta? Și, dacă am crede, cât de bine ne-ar face de fapt un asemenea crez? Păi… depinde cum aplicăm zicala asta, cum facem să folosim propoziția asta în favoarea noastră.
În ce mă privește, vă spun sincer că mă bate gândul să-mi continui (cândva) studiile, și chiar să fac un al treilea master pentru că mă simt foarte dornică și pregătită să învețe. Eu chiar aștept cu nerăbdare prima zi de școală a copiilor mei să văd cum și ce mai învață copiii din zilele noastre, care mai sunt cerințele profesorilor etc.
Stă în puterea noastră să alegem dacă vedem partea goală a paharului sau dacă ne educăm să fim mai optimiști și mai bucuroși de tot ce ni se întâmplă. Doar noi putem alege dacă, atunci când copiii noștri iau vacanța de vară, că tot mai e puțin și se termină anul școlar, noi ne simțim mai bătrâni sau, din contră, simțim cât de multe am învățat odată cu ei și chiar de la ei.
Dacă vârsta la care unele femei devin mame s-a decalat destul de mult și nu ni se mai pare nimic anormal ca o femeie să aibă un (prim) copil la 40 de ani, iar unii bărbați devin tați chiar după 50 de ani, eu nu văd de ce ne-am opri din învățat și ne-am împiedica în numere atunci când vine vorba de un examen de Bacalauret, de o facultate sau de studiile postuniversitare (master, doctorat) etc.
Cred că și pentru un profesor universitar e interesant să aibă o clasă formată din studenți între care există și 15 ani diferență pentru că discuțiile de la cursuri, dar și prezentările făcute de o echipă formată din colegi cu prefixe diferite de vârstă pot fi mult mai interesante și așa putem învăța unii de la alții, că unii vor ști mai multă teorie, iar ceilalți vor vorbi mai mult din practică, singura condiție fiind să nu fim prea rigizi, sau, mai rău, să ne credem atotștiutori, să considerăm că suntem deasupra tuturor.
Dacă ar fi să dau un sfat unei persoane care nu și-a terminat liceul sau care simte că ar vrea să mai facă un master sau niște studii postliceale (că nu toți simțim nevoia de studii universitare), aș încuraja-o să-și completeze educația fără să simtă presiunea vârstei pentru că nu e niciodată prea târziu.
Atunci când vrem să schimbăm macazul și să ne îndreptăm spre o altă carieră sau vrem doar să aprofundăm anumite noțiuni pentru a fi și mai bine pregătiți în profesia aleasă, vârsta ar trebui să fie ultimul aspect în care să ne împiedicăm.
Câte dintre femeile care devin bunicuțe credeți că sunt atât de bine pregătite pentru tot ce presupune rolul de bunică, încât să nu mai trebuiască să învețe nimic? Să nu mai trebuiască să citească o carte sau să învețe ceva dintr-un film, poate chiar să facă un curs de puericultură, de prim-ajutor etc.?
Credeți că, dacă o bunicuță merge la un curs de prim-ajutor pentru că vrea să știe că, atunci când i se va încredința nepotul/nepoata de doar câteva luni, va fi pregătită în orice situație neprevăzută, cel care predă cursul se va uita ciudat la ea sau ceilalți cursanți o vor privi chiorâș? Nu, deloc. Eu cred că o astfel de bunicuță ar fi un exemplu pozitiv extraordinar pentru cursanții mai tineri.
Și mai cred că, dacă bunicele din România ar alege să citească o carte sau chiar să urmeze niște cursuri în loc să stea să încarce poze pe FaceBook cu nepoții sau chiar să facă mai multă mișcare ca să aibă o condiție fizică ce le permite să țină pasul (la propriu) cu generația tânără, și, de ce nu, să mai citească (din când în când) și câte un blog să vadă cam despre ce mai discută mamele și ce subiecte le interesează/stresează mai mult pe mame, lucrurile ar merge mult mai bine în familiile din România.
Cu siguranță că nu toți oamenii pot să-și continue studiile, chiar dacă și-ar dori pentru că fiecare și le știe pe ale lui, însă cred că inteligența emoțională și cea spirituală ar trebui cu toții să ne-o dezvoltăm continuu până la finalul vieții pentru că doar prin învățarea continuă putem să fim de ajutor și nouă, copiilor noștri, dar și celorlalți oameni din jur, fie că sunt rude, prieteni sau chiar simpli necunoscuți.
Nu lăsați pe nimeni să vă micșoreze ambițiile și, dacă simțiți că vreți să faceți mai mult cu viața voastră și vreți să învățați mai mult urmând o formă de învățământ sau un curs, atunci nu mai așteptați aprobări din exterior sau scuze, ci luați-vă singuri viața în piept și urmați-vă instinctul!
P.s.: nu vă fie teamă, și profesorii tot oameni sunt și chiar și cei mai stăpâni pe ei se mai stresează uneori când apar în fața unei clase noi și știu că au multe perechi de ochi ațintiți spre ei.
Studiile le continui sau le faci cand te simti tu in stare. Sotul meu a facut liceul dupa 25 de ani. L-a terminat anul trecut si a luat si BAC-ul din prima si sunt tare mandra de el. Chiar daca nu ii trebuia neaparat, a fost dorinta lui sa aiba diploma aceea.
Si el sa fie mandru ca a reusit sa se mobilizeze pentru ca Bac-ul e un examen complex fiind din atatea materii si, cu cat il dai mai tarziu, cu atat e mult mai greu. Acum are calea deschisa, daca vrea, pentru a da la ce facultate doreste el. Și, chiar daca acum nu doreste studii universitare, faptul ca are Bac-ul e un mare plus ca nu se stie pe viitor ce va dori 🙂
Nicicând nu te oprești din învățat, părerea mea. Chiar dacă învățarea nu se mai face într-un cadru instituționalizat, se pot face cursuri doar în domeniul despre care vrem să aflăm mai multe. Eu sunt mare fan websites gen coursera.org, edx.org, unde se pot face cursuri gratuite în diferite domenii. Ba unele sunt oferite de universități presitgioase, mai ales pe edx.org.
Da, si pe LinkedIn poti face cursuri si sunt chiar interesante.
Da, da ,si eu am facit cateva asa, f interesante.
Eu am facut un master la 39, un copil la 40 si am dat concurs ca sa lucrez in cu totul alt domeniu la 50. Dar as vrea sa mai evoluez si as mai da un concurs, numai ca daca l-as lua ar însemna mers la studii pentru un an , schimbat loc de munca, etc. Si nu stiu daca mai am curaju (si nici mintea nu stiu daca m-ar mai tine 🙂 )l. Da, poti sa faci studii la orice varsta, dar e mult mai usor cand le faci la vremea lor. Efortul e dublu, zic ,cand te apuci… Read more »
Ce poveste inspirationala mi-ai scris, Elena si cu studiile si legate de copil 🙂 Da, este bine sa faci totul la vremea lui, insa niciodata nu e timpul pierdut sa te autodepasesti, iar de vrut mai mult, tot timpul trebuie sa vrei sa evoluezi, sa fii deschis, mai ales in conditiile pietei de munca actuale si a legislatiei muncii.
Dar exista multe meserii cred unde trebuie studiat toata viata. De ex sora mea care e medic zice ca ea nu s-a oprit niciodata din invatat iar acum invata pe branci pt un concurs. Sotul la fel in informatica tot timpul trebuie sa invete ceva nou.
Medicina si Informatica sunt domenii unde chiar nu-ti permiti sa te opresti din invatat, la fel pot enumera Dreptul, Arhitectura sau Educatia in general (profesori, educatori, invatatori). Cel mai important e sa constientizam ca doar prin educatie putem fi mai buni.
sunt pe un grup de finante si femei (pe fb) si vad americance ce spun ca si-au schimbat cariera de cateva ori. Argumentul lor este ca lumea e din ce in ce mai dinamica, si deseori e nevoie sa invatam si adaptam.
Da, e mai greu dupa o varsta (oboseala, pierdem antrenamentul, concentrarea, responsabilitati de ne fuge mintea de la astea) dar nu e imposibil. Am facut curs unde aveam colege si de 65 de ani, imi era rusine de efortul si entuziasmul lor sa ma duc fara teme facute!!!!
Stai ca mi-ai adus aminte de ceva: la primul master colega mea de banca avea vreo 45 de ani, femeia si 10 pe linie si, din vorba-n vorba imi spune de fiul ei care dadea Bac-ul in perioada aia si eu o intreb: si cum e baiatul, banuiesc ca daca are o mama ca dvs. (ii vorbeam cu dvs.) si ea zice: da, de unde, tu crezi ca generatia asta mai e ca noi? Si adevarul este ca la al doilea master cand eram si eu mai coapta (35 de ani) am vazut cum colegii si colegele peste 30 de… Read more »
Excelent text! Şi eu cred cu toată puterea că suntem într-o continuă dezvoltare, că învăţăm tot timpul şi că vârsta nu contează atunci când e vorba de a ne perfecţiona în orice domeniu, din orice punct de vedere.
Îți mulțumesc! 🙂 Sa stii ca din pacate exista oameni reticenti la a mai face cursuri suplimentare si care considera ca sunt destul de calificati pentru job si vorbesc chiar din experienta, iar reticenta lor la educatie este datorata faptului ca si-au trait tineretea in timpurile in care in Romania functiona economia centralizat-planificata si tuturor li se repartizau posturile de munca, nu ca acum cand este economie de piata si concurenta in anumite domenii este foarte mare. Tine de adaptabilitate si unii nu o au, din pacate.
Sa știi ca lăsându-mă influențată de scuza asta tâmpită ca e prea târziu sa înveți ceva, am renunțat la a doua facultate, de psihologie in 2009 și acum îmi pare rău.
Imi pare tare rau sa stiu ca tocmai criteriul asta al varstei a contat in decizia ta de a renunta. Eu am absolvit anul trecut un master de 2 ani in Psihologie (Psihologia Muncii) si nu m-am simtit batrana in cei 2 ani, insa pe la 25 de ani am suferit de complexul asta doar pentru ca n-am intrat din prima la facultate, deci chiar ne poate afecta, din pacate, desi nu ar trebui. Sper doar ca pe viitor sa nu te mai lasi influentata de nimeni si nimic daca tu crezi in ceva mai ales cand e vorba despre… Read more »
Inca ceva de adaugat: sunt multe cursuri online pe diferite teme. Chiar daca noi romanii asociem studiile cu mersul la scoala si statul in banca (si asta a fost pt multi o perioada trista a vietii), invatatul acasa de: cusut/gratit/gradinarit/limbi straine/investitii/finante/o noua tehnologie profesional/o noua meserie etc. inseamna tot studiu ba chiar mai productiv decat cel din banca, pt ca il facem cand avem energia si nevoie.
Ai dreptate ai punctat foarte bine, eu insami am facut cursuri online la ora 23.00 uneori ca abia atunci adormeau copiii 🙂