Nous achetons une voiture et parcourons des milliers de kilomètres en espérant que, grâce à son intelligence artificielle, elle trouvera NOTRE VOIE avant nous. Nous remplissons nos armoires de jolis vêtements colorés dans l’espoir qu’ils nous feront nous ne sentir… Continue Reading →
PEREGRINĂRI… În lume tu de ai plecaCe-ai lua cu tine în bagaj,Ai mai privi în urma taȘi cui ai spune „Bun-rămas”? Și ce valiză ai alegeSă-ncapă-o viață de trăiriSă iei și cugetul ce plânge,Regrete, doruri și-amintiri. Ți-ai cumpăra pungi de vidareCa… Continue Reading →
În prima jumătate a acestui an am avut norocul să cunosc un poet român ale cărui poezii le îndrăgesc din ce în ce mai mult. Și pe care încerc, pe măsură ce le citesc, să le și înțeleg. Spun asta… Continue Reading →
L-a văzut cineva pe mai? Aș fi putut jura că e aici, pe undeva. Mai că l-am zărit de dimineață când m-am trezit mai buimacă decât mă culcasem. Nu era el, nu-i așa? S-a dus și acest mai! Mai repede… Continue Reading →
Ne cumpărăm mașină și mergem mii de kilometri sperând că ea, cu inteligența ei artificială, va găsi înaintea noastră DRUMUL SPRE NOI. Ne umplem șifonierele cu haine frumoase și colorate sperând că ele vor face să nu ne mai simțim… Continue Reading →
Miercuri e azi în PădureE Iunie și-i cald afarăInsecte, Păsări și Animale.Se bucură acum de vară. Veverița-i jucăușă,Teii-au înflorit acumIepurașii sar, aleargă,Și cu glas voios ei spun: – Veverițo, ce mai faci?Nu ai vrea să ne jucămS-alergăm printre copaci?După ei… Continue Reading →
E luna Mai și-i cald afară, Iar totu-i luminat de flori Bufnița azi se duce iară La ea-n grădina de culori. Marțea mai pe înserat, Vremea-i de grădinărit, Bufnița cu Porumbelul, Bucuroși s-au întâlnit. Toate florile-au udat, Buruieni au adunat,… Continue Reading →
Într-una din zile voiam să scriu o poezie numai că băiețelul meu se ținea scai de mine… Până la urmă am găsit seara timpul s-o scriu, inspirată fiind de ei, de copiii mei. 🙂 O dedic tuturor mamelor, că ele… Continue Reading →
“Codrul e frate cu românul”,Am învățat acum mulți ani,Însă ne-arată rece timpulCă brânza totuși e pe bani! Și surd suspină țara-mamă,C-are copiii dezbinațiCu lacrimi pe obraz se roagăCa frații să fie iar frați! Doar codrul o aude-n zare,Și se înclină… Continue Reading →
Oricât de mult aș încerca să stau departe de rime, se pare că nu pot, e noua mea pasiune și vă rog să fiți indulgenți că și așa am eu destule dubii. Și, când am dubii dacă să mai scriu… Continue Reading →
© 2024 Florina Turugă — Powered by WordPress
Theme by Anders Noren — Up ↑