Minciuna – ultima parte

În partea a treia a poveștii Minciuna ați făcut cunoștință cu personaje noi din cartea Tribunalul Pădurii. Azi, în ultima parte, vom învăța că munca fiecăruia trebuie respectată.


Într-adevăr, doar eu însămi i-am îngrijit, i-am udat, le-am tăiat frunzele și crenguțele uscate, de aceea arată atât de minunat pentru că sunt trandafirii din Grădina Tribunalului Pădurii.

Vai de mine, spuse Vulpea, fata mea să mă mintă..

Nu trebuie să fiți trista, dar este important să știți adevărul, să știți că… Bufnița se opri brusc pentru că tocmai atunci intra pe ușă și Vulpița. 

Buna ziua!

Buna ziua domnișoara, tocmai admiram trandafirii culeși de tine, se grăbi să răspundă Judecătoarea Bufniță!

De ce m-ai mințit că ai cules trandafirii roșii și roz de la marginea pădurii? M-aș fi bucurat să primesc o singură floare culeasă, dar nu furată…

Vulpiței îi dispăru imediat zâmbetul și lăsă capul în jos, nici nu mai îndrăznea să-și privească mama.

Daa, recunosc c-am greșit, zise cu o voce stinsă Vulpița, îmi pare rău.

Bufnița tuși de două ori și spuse pe un ton calm: 

Să știi că orice minciună se descoperă mai devreme sau mai târziu… Când îți vei mai dori flori din grădina îngrijită de mine va fi de ajuns să-mi ceri, nu trebuie să furi… și nici să-ți minți mama.

Îmi pare rău, nu se va mai repeta…

Bufnița o privi serios dojenind-o: 

Regretele tale nu vor face să crească la loc alți boboci, dar, dacă vei veni seara să mă ajuți să îngrijesc Gradina, vei respecta mai mult munca altora și vei înțelege că nu e frumos să iei ceva ce nu-ți aparține. Grădina din fața Tribunalului nu este a mea, este a tuturor locuitorilor Pădurii care se bucură nespus de mult să vadă bobocii de trandafir, ei sunt atracția principală a Grădinii și sunt florile mele preferate. Florile au nevoie să fie îngrijite cu multă dragoste și atenție ca să crească din nou.

După această faptă, Vulpița înțelese că fiecare greșeală se plătește, nicio minciună nu rămâne nedescoperită, iar munca trebuie respectată.

Voi veni bucurosă să vă ajut și-i promit mamei un buchețel de trandafiri îngrijiți chiar de mine, răspunse voioasă Vulpița.

Judecătoarea Bufniță și Polițistul Porumbel se întorseră împreună la Tribunal, iar Mama Vulpe își îmbrățișă fiica arătându-i în acest fel că a iertat-o.

Iată încă un caz rezolvat cu succes de Tribunalul Pădurii.

Comentarii

comentarii

Powered by Facebook Comments

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.