Rochița de azi ar fi trebuit să v-o arăt ieri pentru că am creat-o special pentru ziua de ieri, dar, din cauza unei probleme tehnice, n-am reușit să scriu miercuri seară și îmi pare rău. Trecând peste asta, să vă arăt punctul de plecare în realizarea primei mele rochițe din tul:
Da, totul a început de la fusta de mai sus pe care i-am cumpărat-o fetiței mele, prima din tul de până acum. Am luat special o măsură mai mare, mult mai mare, mai exact se potrivea unei fetițe de 8-10 ani. Am cumpărat-o așa pentru c-am vrut să-i vină peste genunchi și nu mini, urmând ca eu să-i modific talia.
Când am ajuns acasă și am desfăcut materialul pentru a modifica fustița, m-am hotărât să folosesc tulul pentru a crea ceva nou, ceva unic, o rochiță din tul și dantelă, dantela o aveam de la un maiou, exact aceeași nuanță de roz și pe care tot nu-l purtam, habar n-am de ce 🙂
Să vă spun mai multe despre cum am luat măsurile și cum am făcut tiparul meu (empiric și nu profesionist ce-i drept, căci treaba cu tiparele nu-i chiar așa de ușoară cum pare): am găsit două rochițe d-ale fetiței mele, una bleumarin care-i vine mai lărguță și una cu inimioare care-i vine perfect, dar care este mai scurtă de genunchi, ele mi-au fost modele.
Ceea ce mă interesa pe mine era ca rochița mea din tul să fie la fel de lungă precum cea bleumarin, și la fel de strâmtă în partea de sus ca rochița cu inimioare. Zis și făcut:
Acum însă intră în scenă dantela, pentru că dantela mea care este și elastică pe deasupra, trebuie căptușită pe spate (eu am avut un material ca cel din care sunt confecționate furourile, exact aceeași nuanță) și nu am mai croit ceva asemănător până acum 🙂
Mi-am făcut un tipar din carton, iar dantela care urma să vină la piept am tăiat-o pe dimensiunile rochiței bleumarin incluzând astfel și rezervele de coasere. Iată ce-a ieșit:
Sfat practic: atunci când tăiați dantela și aceasta are un model, cum are a mea, urmăriți modelul atunci când croiți, eu am urmărit să am acele 3 flori sus și să existe simetrie.
Pe spate vreau ca rochița mea să se încheie cumva așa că a trebuit să mai fac 2 tipare, nu vă dau sfaturi, eu fiind începătoare, m-am cam chinuit, rezultatul final este cel care contează acum, pe viitor însă ar cam fi cazul să pun mâna să mai și citesc despre cum se fac tiparele la nivel profesionist 🙂
Apoi am tăiat și materialul folosit drept căptușelă și le-am cusut la mașină pe dos:
Pe spate arată așa:
Înainte de a potrivi fusta mi-am mai tăiat puțin tul că poate, cine știe, îmi va trebui la altceva:
Fusta are și ea căptușeala, ceea ce e foarte bine:
Am fost foarte mulțumită de ce-a ieșit, vă spun sincer, și, pe principiul repetitio est mater studiorum, sunt sigură că următoarele rochii cu căptușeală îmi vor ieși mult mai bine:
Pentru că am făcut un teanc de poze pentru acest articol, mâine o să vă arăt cum am unit partea de sus cu fustița mea din tul și cum arată rochița finalizată.
Referitor la tipare, e mult mai practic sa le faci pe hartie, eu asa le fac. Pot fi prinse cu ace de material daca sunt mai mari si sa nu se deplaseze de pe material si pot fi indosariate pentru a le putea folosi pe viitor. in nici un caz nu spun ca este gresit, am facut si eu primul tipar pe carton, al doilea tipar (fiind pentru o rochie lunga pentru mine imagineaza-ti de cat carton as fi avut nevoie) l-am facut pe coli albe luate de la librarie ca cele speciale de transfer sunt ceva mai scumpe. Cartoanele… Read more »
Am văzut pe un blog că erau prinse cu bolduri. Poți spune că este greșit, crede-ma, eu chiar sunt începătoare la capitolul ăsta. A, știi la ce am mai folosit carton, că-n rest tu ai dreptate cu acele coli, am folosit la urechiușe pentru o căciulă, la mănuși, chiar și la o căciuliță și le-am păstrat. Îndosariază-le că poate mâine-poimâine îți faci blog și le vor fi folositoare și altora, eu chiar mi-aș dori să avem o comunitate de bloguri în domeniul ăsta și să facem schimb de idei noi mămicile de fetițe, deși eu am și-un băiețel (bebeluș) 🙂