Astăzi, 29 septembrie 2025 se împlinesc 115 ani de la nașterea celui supranumit Sfântul Ardealului. Dacă în articole mai vechi foloseam Părintele Arsenie Boca, acum pot scrie cu multa bucurie direct Sfântul Arsenie Boca, pentru ca iată, il găsim si in calendarul ortodox, prăznuit pe data de 28 noiembrie.
Despre personalitatea atat de complexa a acestui mare sfant daruit noua, romanilor, cred ca am scris câteva articole bune si l-am pomenit in altele. Rândurile de azi nu sunt despre a repeta date biografice sau alte lucruri, ci sunt despre a repeta rolul atât de important pe care l-a avut acest om al Lui Dumnezeu in viata mea. Îmi amintesc perfect, desi au trecut peste 2 decenii, impactul cărților, in care erau preluate învățăturile Sfantului, in viata mea de om tânăr, aflat la inceput de drum. Cu cata uimire si recunoștința citeam acele rânduri. Uimire pentru ca eu nu mai găsisem nicăieri informații atat de prețioase, atat de necesare dezvoltării mele ca om, si recunoștință pentru cat de importanta, esențiala chiar, a fost schimbarea mea de dupa. Dupa ce mi-au parvenit informațiile din carti si am simtit nevoia sa merg sa vizitez mormântul Sfântului Arsenie, fara sa stiu pe atunci unde se afla cu exactitate, viata mea a căpătat un cu totul alt sens, o alta direcție.
Azi nu ma voi lungi inutil pentru ca simt ca parca niciun cuvant, epitet sau alta construcție nu poate descrie cu adevărat o asemenea personalitate, azi voi povesti doar o mica întâmplare din propria-mi existența.
Adevărul este ca, citind marturiile atâtor si atâtor oameni care l-au cunoscut in acele vremuri, eu eram destul de mica in 1989, eram un copil, am realizat ca, daca ar fi sa mărturisesc tot binele pe care mi l-a făcut, as scrie o carte întreaga. Una deloc subțire.
Imi vine acum in minte momentul in care, ajungând la Sambata de Sus, gândeam asa stand pe o băncuță si privind spre lacul acela, „iata, picioarele mele au călcat pe urmele pașilor Sfântului”. Gândeam asa in starea mea de liniste. Dar nu ceream nimic. Nu eram acolo ca sa cer. Si totuși, fara sa stiu, in viata de zi cu zi, sufletul meu aluneca un pic cate un pic in mari păcate. Se afunda ca într-o mlaștina, iar eu nu eram conștientă de nimic. De parca as fi fost anesteziata. Si atunci, in ziua aceea, întorcând-ma de la Sambata de Sus, in mașină, am avut o revelație si am realizat pericolul care ma păștea, imensitatea lui. Si, din momentul conștientizării, am inceput sa lupt si sa elimin din viata mea acea ispita care mi-ar fi cauzat mari vătămări sufletești. Si despre asta mărturisesc eu azi, despre puterea extraordinara a acestui mare sfant si iubirea lui pentru noi, păcătoșii de rand. Am fost atat de uimita atunci sa vad ca era cu mine si ma ajuta chiar de eu nu-i cerusem nimic. In trecut, in toate datile cand i-am cerut ceva, m-a ajutat. Si, de multe ori, n-am cerut deloc lucruri ușoare. Atunci, insa, pe băncuța aia, nu-i cerusem nimic pentru ca nu eram conștientă de pericol, de întunericul spre care ma îndreptam.
Va veni o zi in care voi aduna intr-o carte tot ajutorul trimis de Bunul Dumnezeu prin intermediul sfinților si, cu siguranță, un loc de cinste ii va reveni Sfântului Arsenie Boca, un sfant atat de iubit pe care acum il avem si in calendar. Sa-I mulțumim Lui Dumnezeu si sa ne bucuram de ziua nașterii lui ca, iată, cat ajutor putem primi chiar si când nu cerem. Ei, sfinții pe care ii cunoaștem, ne însoțesc de fapt zi de zi si ne ajuta in toate încercările vieții noastre de muritori de rand. Trebuie doar sa-i purtam în suflet și sa ne rugam Bunului Dumnezeu și Maicii Domnului și, desigur, sa încercam sa îndeplinim și noi, după puteri, din învățăturile ce ne-au fost lăsate de-a lungul timpului.
