Articolul ăsta a fost scris acum un an, și, citindu-l azi, îmi făceam o socoteală de cum am mai evoluat din 2018 până azi. Din păcate, nu prea mult, în sensul că, deși băiețelul are peste 3 ani, nopțile mele tot albe sunt la fel cum vor fi în curând și firele mele de păr dacă mai continui așa, însă nu prea am ce face momentan.
Dintre toate solicitările mele de mamă, cea mai mare e legată de somn, mai exact de lipsa somnului, pur și simplu noaptea mea începe pe la ora 0.00 cel mai devreme, apoi la 3, 4, la 5 sau la 6 sunt trezită de băiețel care tot ce vrea e să vin la el în cameră, să-l mângâi puțin și apoi adoarme la loc. Așa am pățit-o de anul trecut (de când e articolul) încoace și până azi-nopate. Iar dimineața la 7 sunt iar trează.
Vă las mai jos articolul de acum 1 an, ce am scris eu e valabil nu doar pentur apariția caninilor. ci și atunci când pur și simplu nu dormi noaptea, deși nu mă așteptam să dureze atât de mult. Încerc să rămân optimistă și să cred, cum scriam la punctul 10 că e doar o etapă și vor reveni și zilele mele cu somn întreg. Până atunci, aplic ce pot ca să rezist oboselii atât fizice cât mai ales psihice pe care o simți când organismul nu se odihnește.
La voi cum e, reușiți să dormiți o noapte întreagă?
Cât de afectați sunteți când nu vă odihniți?
Iată ce scriam în 2018:
Mai e puțin și se termină luna august și, odată cu ea, și vara asta grea că pentru mine a fost cu adevărat provocatoare. Cred că dintre toate solicitările pe care mamele le au în creșterea și educarea propriilor copii, lipsa somnului mie, ca mamă a doi copii mici, mi s-a părut un obstacol aproape insurmontabil la un moment dat când chiar credeam c-o să mor de epuizare. Am supraviețuit, Slava Domnului și la ora la care scriu copiii mei au amândoi caninii ieșiți 🙂
Dar… drumul a fost lung și, la băiețelul meu, căruia i-au erupt caninii la puțin timp după ce a împlinit 2 anișori, lucrurile au fost foarte complicate, mai exact lunile iunie și iulie ale acestui an, am numărat eu vreo 50 de nopți de nesomn. Nu a fost cea mai lungă perioadă din viața mea, la fetița mea am rezistat la și mai multe noți, dar atunci eram și eu mai tânără.
Vara asta lucrurile au decurs astfel: într-o noapte normală după ce m-am așezat la somn, eu culcându-mă de obice după ora 00.00, m-am trezit pe la 00.30, în țipetele celui mic, e clar că-l durea ceva, am mers la el, am încercat să-l calmez și copilul a adormit la loc, în camera lui și în pătuțul lui, cum doarme de când e mic. Însă, pe la 2.30 din nou urlete, din nou la el, a mai durat un sfert de oră să-l adorm și, ce credeți, pe la 5 era din nou treaz.
Prima noapte nu am stat să-l caut să văd dacă-i gingia umflată sau ceva, am zis că e un caz izolat și va fi bine. Dar au urmat alte nu știu câte nopți când eu mă așezam la somn la 00.15, de exemplu și la 00.30 mă trezeam în plânsetele băiețelului meu așa că am realizat că este vorba despre canini și am încercat ca orice mamă să-i alin suferința, să-l mângâi, el nu plângea încontinuu, el doar se trezea plângând, probabil erau dureri din acelea care zvâcnesc și apoi venea în camera noastră și mă lua de mână să-l duc la somn.
Ceea ce vreau să vă spun în acest articol nu e doar să vă împărtășesc cum a fost la mine, ci să și încerc să vă dau idei (sfaturi nu-mi permit să dau nimănui) despre cum să supraviețuiți și să treceți cu bine peste așa o solicitare că nu e de glumă cu lipsa somnului, pe care le puteți aplica dacă simțiți că se potrivesc nevoilor voastre. Aș puncta următoarele:
- Când vă va trezi prima noapte copilul încercați să descoperiți motivul, poate să nu fie din cauza apariției caninilor, ci poate îi mai e foame, poate e cum se dezvoltă creiereul lor, poate îi e frig, poate l-a mușcat ceva etc.
- Dacă deja situația începe să se repete, nopțile nedormite devin obișnuință și știți sigur că e de la canini, nu vă așteptați să treacă într-o săptămână că nu va trece, ci începeți un plan de bătaie, cui să cereți ajutorul, când să recuperați somnul, cine să vă mai suplinească lipsa în legătură cu celălalt/ ceilalți copil/copii.
- Nu vă supraestimați crezând că sunteți perpetuum mobile și veți reuși în continuare să aveți exact același randament în activitățile voastre obișnuite, ci încercați să vă ajustați așteptările pe care le aveți de la propria persoană că nu moare nimeni dacă nu spălați aragazul o săptămână, de exemplu, sau dacă nu v-ați șters geamurile.
- Ignorați absolut orice sfat binevenit de la „experții” în parenting care sunt buni la teorie și spun că cei mici TREBUIE să doarmă DOAR în pătuțul lor. Nu, cei mici, e recomandat să doarmă în patul lor, dar pot dormi și o perioadă în pat cu mama, dacă asta îi ajută și pe ei dar și pe mamă să se odihnească pentru că cei mici TREBUIE să aibă în continuare o mamă.
- Nu vă pierdeți timpul, puținul timp în care chiar vă simțiți o clipă odihnite pentru că în rest, de la atâtea noți nedormite nu veți fi foarte ok ca stare de spirit, cu persoane negativiste, depresive etc. spuneți-le respectuos și cald că treceți printr-o perioadă extrem de solicitantă, să vă înțeleagă și CHIAR AVEȚI NEVOIE DE ODIHNĂ PE TOATE PLANURILE, aveți nevoie de liniște și pozitivism în jurul vostru.
- Dacă cel mic nu vrea să doarmă în patul părinților sau chiar în pătuțul lui, dar mutat în camera părinților, găsiți altă metodă. Eu, de exemplu, fiind și vară mi-am improvizat niște saltele și dormeam pe jos, exact lângă pătuțul lui, mângâindu-l și chiar ațipeam vă spun sincer, apoi mă trezeam de pe la 5 și apucam niște ore legate de somn până la 9 în patul meu în cel mai fericit caz.
- Cereți ajutorul celor apropiați: dacă se poate trezi soțul măcar vinerea noaptea și sâmbăta când nu lucrează, atunci măcar atunci profitați și dormiți.
- Nu subestimați problema lipsei somnului și profitați de somnul de prânz al copilului/ copiilor pentru a vă odihni, nu sunteți mamă mai puțin bună dacă lăsați totul și dormiți o oră, vă veți trezi astfel cu puterea de a avea grijă de copil și de a nu face greșeli. O mamă care e neodihnită poate face greșeli grave din cauza oboselii gen să nu curețe bine peștele de oase pe care-l dă copilului (nu mi s-a întâmplat, Slavă Domnului, dar mi-am imaginat un caz grav, deci nu o luați ca pe o glumă că e serios).
- Dacă simțiți că e gravă starea de sănătate fizică în care ați ajuns după multe noți nedormite, mergeți la medic, eu ajunsesem într-un punct în care, când mă așezam la somn la prânz, mă trezeam speriată crezând că plânge copilul IAR, aproape că aveam atacuri de panică adică starea aia în care dormi, dar nu te odihnești. Nu am mers la medic pentru că i-au ieșit caninii și situația a revenit la normal, dar am vrut să știți că se poate și așa.
- Păstrați-vă speranța, e doar o etapă, rămâneți optimiste, va trece cum au trecut și colicii și altele, pe mine m-au ajutat rugăciunile, am simțit că primesc puterea de la Dumnezeu și a trecut și vara asta grea, acum e bine, dorm și ei, dorm și eu 🙂
Sper că v-au fost de folos ideile mele și, când copilul va ajunge la faza apariției caninilor, veți putea să o depășiți împreună, cu consum minim de energie bazându-vă pe instinctul de mamă, pe ajutorul celor apropiați pentru că suportul social chiar contează și pe tot ceea ce ați citit și ați aflat de la cei din jur.
Este important să aveți încrederea că va trece, va fi bine, îmi aduc aminte cum m-am trezit eu de fericită în prima noapte întreagă de somn 🙂 Calmante eu nu i-am dat deloc copilului, dar asta nu e ceva ce recomand, e ceva ce am făcut că am simțit.
Important e să nu vă supraestimați sănătatea, lipsa somnului nu e ceva de ignorat, iar articolul nu este destinat doar mamelor ci tuturor celor care, la un moment dat în viață, se confruntă cu lipsa somnului și a odihnei.
o imbratisare calda de la mine!
Eu m-am trezit datorita conjucturii pana la 4 ani jumatate, si apoi am ramas cu dereglare de somn: ma culc serile la 22:30-23:00 (sunt franta de oboseala) si la 2 noaptea am o pauza de stat treaza de 1-2 ore.
Ziua la job unde 20 de barbati cu forme usoare de autism.
🙂 Exact de o imbratisare aveam nevoie si tu, cu inteligenta ta emotionala foarte ridicata, ai inteles perfect ce-mi trebuie Multumesc! 🙂 De aia ma tem si eu, de repercusiunile pe termen lung adica ce zici tu acolo cu dereglarile alea, of… sper sa remediez problema si poate, cu toamna asta, va dormi si el.
Si eu am avut model de copii care nu dorm si nu pot decat sa te compatimesc. Curaj ca o sa treaca! Incearca totusi sa te culci mai devreme.
Am auzit ca prin evul mediu, daca nu ma insel, oamenii se culcau odata cu întunericul si se trezeau noaptea: faceau o plimbare si se culcau la loc.
Multumesc 🙂 Am inceput de aseara sa ma culc la ora 23.00 si m-am trezit mult mai odihnita. Voi continua asa si sper sa-si regleze si el.
buna recomandarea Elenei.
Suntem unici, e de cautat ora potrivita fiecaruia de a ne culca.
Dar de iesit la plimbare noaptea, ca in evul mediu, nu o sa o fac 😀 – e asa de bine sub pilota… 😀 😀 😀 . Zau. Ce o fi in mintea aluia de umbla noaptea??
Ha-ha, stai ca, la oboseala si deconcentrarea mea, eu citisem ca se culcau odata cu gainile, acum am recitit ce a scris Elena si am vazut cum faceau aia ture ca somnambulii. Mama, si tu mai zici ca-ti place de mine ca sunt concisa si coerenta 🙂 🙂
Noi am reusit sa o invatam pana la urma sa doarma singura. Am inceput prin ianuarie sa o lasam singura sa adoarma dar veneam la ea in pat dupa ce adormea. Acum 1 saptamana i-am facut camera ei si doarme singura. Pana acum s-a sculat de cateva ori in timpul noptii dar se culca imediat la loc (pipi, fulgere si tunete). Sotia mea este mai sensibila la somn, eu adorm imediat si nu ma deranjeaza daca ma scoala pt 2 minute.
Cred ca si ea a inteles asta asa ca noapte ma scoala doar pe mine :)))
Pai ai mei au dormit dintotdeauna singuri, problema e ca s-au trezit mereu noaptea, ambii, iar baietelul ma oboseste mult ca nu mai am 20 si ceva de ani si stii cum e cu noptile nedormite.
Ce bine la voi ca micuta vrea si cu tatal, la noi nu a functionat chesti asta, ei ma vor doar pe mine 🙂
E o chestie psihologica cu ce ii transmiți tu. Cand baiatul meu se trezea noapte de noapte ca ii era frica si venea la mine, psiholoaga mi-a zis sa ii spun ferm ca nu mai are ce se trezi si cauta la noi in pat. A mers asa de bine, zici ca a fost magie 🙂 De atunci gata. Acum asta mica se scula, cu ea merge mai rau, dar tot merge. In general tatal trebuie sa intervină ferm si sa spuna ca fiecare cu patul lui si noaptea e pt dormit. Desi daca ma întrebați pe mine, mi se… Read more »
Copiii mei dorm amandoi in aceeasi camera deci nu prea au de ce sa fie singuri 🙂 .Hm, o sa ma gandesc la ce spune d-na psiholog, suna interesant si e probabil ca eu sa nu-l fi înțărcat însă, probabil suntem prea apropiati.
Aoleu, sper sa nu nimeresc sa raman singura cu nepoata-mea in perioada in care ii vor da caninii pentru ca nu stiu ce ma fac daca o vad plangand. Bine, ea nu prea a plans din cauza dintilor, dar stiu ca la canini e altceva…
Pai o iei in brate, asta trebuie sa faci si ii vorbesti, afli de ce plange si se va calma sigur micuta. Ea tot ce vrea e alinare si afectiune. Problema nu e ca ar plange e ca n-ar mai dormi noaptea, ar fi agitata, asta-i problema reala, lipsa somnului nostru pe o perioada foarte lunga de timp. Tu, daca vii un weekend, vei fi maxim putin chiauna, dar te refaci, insa o mama care nu doarme noaptea sute de zile… acolo-i buba 🙁 .