N-am zis eu că nu mai scriu nimic până-n 2020? Păi am zis, știu, dar iată Potecuța asta și alți bloggeri ca ea, în lipsă de zăpadă și de bătaie cu bulgări, se joacă leapșa și eu sunt om de echipă, cum să nu intru în joc și să nu alerg și eu puțin? Sper să vă placă slalomul meu printre întrebări. Eu am încercat să nu sar niciuna și nici să nu ocolesc subiectul și sper să vă distreze răspunsurile mele, inspirată fiind de Potecuța, dar și de Aura 🙂

1. Dacă ai putea alege un fel de mâncare pe care să îl mănânci pentru următoarea lună (fără să ai voie să mănânci altceva), care ar fi acela?

Friptura de pui cu mujdei de ustoroi si roșii coapte pe grătar marunțite în acel mujdei. Am stat și m-am gândit până să dau răspunsul și da, e răspuns final, chiar aș putea mânca asta o lună întreagă plus că vă imaginați că în felul acesta nu mă mai înțeapă nici țânțarii de pe insula aia (de la întrebarea nr. 2), nici șerpii nu se ating de mine, nimic, nimic. 🙂

2. Pleci într-o vacanță de două săptămâni pe o insulă exotică și aproape pustie și poți lua cu tine un actor, un blogger/vlogger sau un antreprenor (români sau străini). Pe cine iei?

Hm… dacă nu eram mamă și soție, probabil luam unul din actorii mei preferați. Oricum ar fi, trebuie să am grijă pe cine iau, să fie cineva care se pricepe la trăitul în sălbăticie că eu nu habar n-am să vânez și să mă apăr de toate vietățile din locuri exotice. Și să vorbească și o limbă pe care o înțeleg, de preferat să fie român, dar e greu să mă decid. Potecuță, dacă știi și să vânezi măcar pe jumătate din cât știi să faci rime, să știi că te iau cu mine. 🙂 😉

3. Știm cu toții că în copilărie visam cel mai mult. Spune-ne un vis pe care îl aveai în copilărie și s-a îndeplinit și unul care nu s-a îndeplinit.

Mi-am dorit să am o fetiță și o am, iar datorită ei, mi-am continuat și jocul cu păpușile (că acum am o scuză), dar la alt nivel adică m-a prins microbul de a coase rochii, accesorii etc.

M-am mai visat polițistă, profesoară de română, fotbalistă sau chiar actriță și nu am ajuns nimic din toate astea, dar nici nu regret.

4. Primești un cadou foarte urât de la prietena cea mai bună/prietenul cel mai bun. Îi spui că e oribil sau te prefaci că îți place?

E greu de răspuns la întrebarea asta pentru că teoretic ar trebui să ai prieteni care te cunosc, practic însă se poate să te trezești cu un cadou care nu e pe gustul tău. Nu i-aș putea spune în față că nu-mi place deși sunt un om sincer, aș căuta probabil să împachetez cumva mesajul și m-aș baza pe abilitățile mele de comunicare ca să mă asigur că nu mă voi mai trezi cu astfel de daruri inutile pentru că un dar care nu-mi place nu este unul urât neapărat, cât este unul inutil. Ca de exemplu: primesc un parfum și nu-mi place deloc mirosul, atunci e clar că n-o să-l folosesc. Nu pot afirma că e urât că poate altei femei îi place, pot însă spune ca e inutilizabil.

5. Este sfârşitul lumii. Ce carte ai pune în capsula cosmică pentru a păstra o „urmă” a umanităţii?

Biblia, clar.

6. Dacă ai putea călători în trecut și să discuți cu tine cel/cea de 18 ani, ce sfaturi ți-ai da? (maxim 3)

1). Florina, să știi că vei cădea de atâtea ori în viața ta încât acum la 18 ani nici măcar să-ți imaginezi ce va urma nu poți. Tot ce trebuie să faci e să te ridici repede, să te scuturi, să te asiguri că ești stabilă pe picioarele tale atunci când ești ridicată și să încerci să nu mai cazi. Nu vei reuși, dar să nu renunți, va ieși până la urmă soarele, îți promit.

2). Vei pierde mult și vei avea eșecuri felurite pe toate planurile, dar te asigur că nu te vei pierde pe tine ci, din contră, te vei regăsi așa că nu uita: important nu este că ai căzut, important este să vrei să te ridici… repede… cât mai repede. Ambiția din dotare te va ajuta, folosește-te de ea!

3). Să nu spui niciodată „nu voi face nu știu ce”…. că exact acel lucru îl vei face. Să nu spui: „cel mai tare mă tem în viață să nu pierd, să nu fac, să nu sufăr”… că exact asta ți se va întâmpla. Mai bine scoate-ți de tot din vocabular cuvântul NICIODATĂ, nu-ți trebuie, nu ție.

Știu că ești foarte încăpățânată, dar m-aș bucura tare mult să mai știu că vei asculta sfatul meu mai ales că îți pot fi mamă și mai ales că eu vin din viitor și știu lucruri pe care tu nu le știi, nici măcar nu poți să bănuiești ce te așteaptă așa că încearcă să aplici ce ți-am spus mai sus, iar eu îți promit că vei fi bine și vei ajunge să duci o viață împlinită, exact ca-n copilărie când alergai fără griji în grădina bunicilor și admirai natura cu tot ce însemna ea. Vei trăi seninătatea aia și o vei păstra mereu în suflet indiferent de greutățile prin care vei trece 🙂 .

7. Ți se oferă șansa de a juca în filmul realizat după cartea ta preferată. Pe cine ai interpreta și de ce?

Aș interpreta rolul protagonistei din cartea scrisă de mine despre mine și aș face tot ce-mi stă în putere să iau Oscarul. 🙂

8. Ce te motivează să scrii pe blog?

Îmi place să scriu de când aveam 4-5 anișori și eram nedespărțită de pișculețul meu. Simt bucurie când scriu, am descoperit cât de valoroase sunt cuvintele așternute de mine cu atâta drag (pentru cei apropiați mie) și cât de apreciate sunt atunci când copiii mei reproduc fragmente ori din poveștile scrise pentru ei, ori din poeziile mele, ori din alte articole. 

În al doilea rând, având blog, pot comunica mai ușor cu alți bloggeri, pot face echipă cu ei când e cazul, pot da link spre ei și tot așa și acest lucru îmi satisface o nevoie absolut normala: aceea de comunicare, de apartenență la un grup uneori, etc. Mai și citesc lucruri utile, deși recunosc sincer că NU sunt abonată nici măcar la un singur blog și nici nu intru zilnic pe bloguri. Mi-am promis asta în anul acesta și mă țin de promisiune. Este important să trăim mai mult în offline decât în online și pe acest principiu îmi ghidez viața, de aceea nu postez des, ci doar atunci când chiar vreau și simt că pot împărtăși ceva ce poate bucura și pe altcineva sau ceva ce eu cred că e folositor, însă am o limită clară în ce privește diferența public/privat.

9. Primești un premiu (în bani) pe care ești convins/a că nu îl meriți. Cum reacționezi?

Nu am nicio problemă în a spune, public chiar, că nu-l merit, nu e al meu și eu nu pot să-mi aproprii lucruri ce nu mi se cuvin. Nu am făcut-o și nici n-am de gând s-o fac.

10. Spune-ne ceva despre tine ce nu ai mai spus public până acum.

Iată unul din secretele mele care e mai mult un secret de familie, de fapt: când mergeam cu mașina pe Cheia astă-vară ne-a ieșit de 2 ori în cale pe șosea o Vulpiță și copiii mei din spate au început amândoi de-odată să zică: E vulpița, ștrengărița/ Merge-ncet, tiptil pășește…  Și, pentru ei, pentru noi, orice Vulpiță din orice carte de povești, de colorat, din desene animate, e acea Vulpiță, Vulpița din povestea Minciuna scrisă de mine, poveste transformată și în versuri pe care sper să le postez cândva și pe blog.

Vă mulțumesc și nu vă urez iar La mulți ani pentru că nici ăsta nu-i ultimul articol pe 2019, ci următorul va fi. Promit ca acela chiar să fie ultimul! 🙂

0 0 vote
Article Rating