Greșeala – ultima parte

În a doua parte a poveștii lunii IULIE, lună ce tocmai s-a încheiat 🙂 ați observat motivul supărării Omidei. Acum e firesc să-l lăsăm pe Greieraș să se apere, nu-i așa?


Doamnelor judecătoare, domnule Polițist, draga mea Omidă și dragi prieteni, ceea ce am de spus este că eu sunt un cetățean respectabil al Pădurii, nopțile nu ar fi atât de frumoase vara în Pădure dacă nu mi-ați auzi glasul melodios, m-ați chemat cu toții la fiecare nuntă sau când vi s-au născut copiii și acum mă văd pus la colț din cauza unor simple perechi de pantofi.

Greierașule, interveni Judecătoarea Ciocănitoare din nou, dacă nu vei răspunde la ceea ce te-am întrebat și vei continua să ne pierzi timpul, să știi că nu va fi bine. O să repet întrebarea.

Ce părere ai de tot ce a declarat Omida? Cum te aperi?

Cum să mă apăr doamnelor, păi…, nu a fost de ajuns că a trebuit să-mi aud toți vecinii din Pădure vorbindu-mă de rău? Mereu aceleași acuzații: că stau toată ziua și pierd timpul cântând, iar acum, când m-am apucat și eu de muncă cinstită, nici acum nu sunt respectat? Eu i-am făcut acei pantofi cu toată dragostea și priceperea, am folosit materiale speciale, îi poate folosi tot timpul anului, i-am făcut rezistenți la ploaie, nici măcar roua dimineții nu-i va strica, picioarele Omidei vor fi foarte răsfățate în acești pantofi, care sunt făcuți special pentru ea, am ales culoarea roșie că știam că este culoarea ei preferată, mi-am folosit toată creativitatea mea de artist. Și drept mulțumire, ce să văd? Sunt chemat la Tribunalul Pădurii să fiu făcut de râs?

Mai ai ceva de adăugat, Greierașule, întrebă cu blândețe Judecătoarea Bufniță.

Nu, am spus tot, zise Greierașul întristat.

Perfect, atunci să vină din nou Omida.

Spune-ne, zise Judecătoarea Ciocănitoare, faptul că sunt alunecoși pantofii și nu-ți permit să te urci în copac este singurul lucru care te deranjează sau mai ai și alte neplăceri?

Nu, altceva nu mă mai deranjează. Îmi place mult materialul ales și culoarea roșie, îmi simt picioarele răsfățate și chiar consider ca Greierașul a pus toată priceperea sa în confecționarea acestor pantofi, doar ca mi-aș dori să nu mai fie alunecoși.

Vă mulțumim, ne retragem pentru decizia finală, încheie Bufnița aranjându-și ochelarii.

* * *

După câteva minute în care au deliberat, Judecătoarea Bufniță luă cuvântul.

Hotărârea luată de Tribunalul Pădurii este următoarea: Greierașul va trebui să refacă tălpile pantofilor Omidei astfel încât aceștia să nu mai alunece.

Greierașul ascultă cu atenție și, la auzul hotărârii Tribunalului, răsuflă ușurat.

Judecătoarea Ciocănitoare continuă apoi:

Dacă nu va face acest lucru în decurs de o săptămână, Greierașul nu va mai avea dreptul de a practica meseria de cizmar. 

Atât Omida cât și Greierașul se declarară foarte mulțumiți de hotărârea Tribunalului.

Greierașul decise că, dacă vrea să devină un bun cizmar, este important să-i ceară sfatul unui cizmar mai bătrân și care a făcut până acum sute de perechi de pantofi pentru multe animale, păsări și insecte din Pădure, pentru că nimănui nu-i ies lucrurile perfect de prima dată. 

Întâmplarea aceasta neplăcută îl făcu pe Greieraș să-și dorească pentru viitor să învețe mai mult, iar următoarea pereche de pantofi s-o facă perfectă pentru a câștiga respectul și prietenia tuturor locuitorilor Pădurii.

Iată încă un caz rezolvat cu succes de Tribunalul Pădurii.

Ce ziceți, până acum vă plac poveștile mele? Sunteți curioși să aflați și alte cazuri grele rezolvate de Tribunalul Pădurii?

2 thoughts on “Greșeala – ultima parte

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.