Când eram mică aveam o grădină în spatele blocului în care îmi plantasem trandafiri și pe care-i îngrijeam singură. Îmi aduc aminte cât de mult sufeream când se mai întâmpla ca un copil sau chiar adult să-mi rupă trandafirii. Probabil că această amintire m-a făcut să scriu povestea de mai jos…
Era o seara caldă din luna mai, iar grădina din fața Tribunalului Pădurii era plină de boboci de trandafir roșii, roz și, din loc în loc, mai apăreau și unii albi, ba chiar și galbeni erau. Toată grădina arăta foarte bine, era îngrijită de însăși Judecătoarea Bufniță căreia îi plăceau foarte mult florile, trandafirii fiind preferații ei.
Vouă vă plac trandafirii? Da, știu au țepi, trebuie să avem grijă cum îi culegem, însă sunt niște flori deosebit de frumoase, nu-i așa?
Judecătoarea Bufniță, alături de Polițistul Porumbel care a ajutat-o în grădină, admirau primii boboci de trandafir ce abia așteptau să înflorească.
– Ce bine este să te relaxezi privind florile, șopti Bufnița.
– Daaaa, este atât de plăcut mai ales că adie și puțin vântul care răspândește peste tot mirosul florilor de mai…
Afară se înserase de-a binelea, iar Judecătoarea Bufniță privea mulțumită spre grădină când, deodată, ce să vezi?
Cineva se strecura tiptil în grădina cu o foarfecă mare care lucea la lumina serii.
– Oare cine o fi și de ce a apărut așa, pe înserate?
– Șșt, îl atenționă Bufnița pe Polițistul Porumbel, cineva a intrat în grădină… Porumbelul sări ca ars și vru să zboare și să vadă cine este intrusul, dar Bufnița îl opri brusc.
– Stai… să privim mai întâi cu atenție!
Dintr-o dată, o coadă lungă, stufoasă și albă în vârf se ridică deasupra florilor. Cine putea să aibă o asemenea coadă?
– Oare cine o fi?
– Oare ce vrea, se întreba în sinea ei Bufnița și ce face cu foarfeca aia mare?
Bobocii de trandafir roșii și roz dispăreau unul câte unul, iar intrusul plecă la fel cum sosi, pe furiș.
Sunteți curioși ce se va întâmpla în continuare în Grădina Tribunalului Pădurii? Citiți partea a doua.
[…] prima parte a poveștii lunii mai cineva s-a furișat în Grădina Tribunalului Pădurii. Oare ce vor face prietenii noștri? Voi cum […]
[…] – Doamnă Vulpe, să vorbiți când veți fi întrebată, se răsti Judecătoarea Ciocănitoare, ați uitat cumva când Vulpița a furat trandafirii îngrijiți de doamna Bufniță? […]
[…] Deja aveam în minte cum va fi și mai ales cât de mult se vor distra copiii mei. Am ales povestea Minciuna pentru că are mai puține personaje și apoi am scos la imprimantă scenariul, adică povestea […]
[…] e, sau vine Tribunalul la ele cum e în povestea cu Vulpița, nu-i […]
[…] noi în familie, luna mai e luna celei de a doua povești scrise de mine – Minciuna, povestea cu Vulpița și trandafirii, iar întâmplarea pe care o voi istorisi azi s-a petrecut de fapt acum vreo 3-4 luni cred, dar am […]
[…] i-am simțit atunci când vreo 2 băieți mi-au devastat într-o seară grădina. Și eu, la fel ca Bufnița din povestea cu Vulpița, eram foarte atașată de grădina mea din spatele blocului pe care o îngrijeam des și cu multă […]
[…] orice carte de povești, de colorat, din desene animate, e acea Vulpiță, Vulpița din povestea Minciuna scrisă de mine, poveste transformată și în versuri pe care sper să le postez cândva și pe […]
[…] blog mai găsiți și Povestea lunii Mai – Minciuna, cu Vulpița ștrengărița, Povestea lunii Iunie – Risipa, cu Iepurașii […]
[…] sunt prin grădini și vor mai fi mult timp de acum înainte. De aceea, m-am gândit azi să postez Povestea lunii Mai – Minciuna, cu Vulpița ștregărița. Sper să vă distreze versurile […]
[…] – Liniște acum în sală!Dragă Vulpe, ai uitatCând Vulpița, fiica taTrandafirii a furat? […]