Risipa – ultima parte

Știu că am întârziat puțin cu Povestea lunii IUNIE, dar sper că a meritat așteptarea și că vă place 🙂

Dacă în partea a doua a poveștii am vorbit despre cât de frumos se jucau cei 4 prieteni, iată că azi aflăm de ce au ajuns la Tribunalul Pădurii…


Da’ ce-i atâta grabă și de ce bați atât de tare, nu știi că dorm copiii?

– Veți afla la Tribunal, eu trebuie doar să vă conduc, spuse Polițistul Papagal.

Mama Iepuroaică și cei trei frați năzdrăvani plecară însoțiți de domnul Polițist spre Tribunalul Pădurii.

Și cum mergeau ei așa, cu cine credeți că se întâlnesc?

Bună dimineața doamnă Veveriță, salută Polițistul Papagal, mă bucur că ne întâlnim cu toții.

Mama Veverița împreună cu Veverița Mică mergeau tot la Tribunal și erau conduse de Polițistul Porumbel.

Ai idee de ce ne-au chemat?

Habar n-am, dar sper să fie ceva important, că n-am toată ziua de pierdut, răspunse Mama Veveriță puțin nervoasă.

Iată-i pe toți ajunși… Polițiștii intrară primii, le poftiră înăuntru și pe cele 2 mame împreună cu copiii lor, care erau foarte tăcuți. În sală se mai aflau Vulpea și Bursucul.

– Toată lumea în picioare! Intră Judecătoarele!

Puteți să vă așezați, făcu semn Judecătoarea Bufniță în timp ce își așeza ochelarii.

Doamna Iepuroaică, luă cuvântul Judecătoarea Ciocănitoare, știți de ce vă aflați aici, nu-i așa?

Nu, chiar nu știu ce caut în Tribunal, nu-mi aduc aminte să fi făcut ceva rău.

Da, chiar nu ați făcut, cel puțin nu dumneavoastră, dar unii dintre locuitorii Pădurii s-au plâns de cei trei iepurași, de gălăgia pe care o fac și mai ales de dezastrul pe care l-au făcut ieri în Pădure, pe Aleea Teilor Înfloriți, împreună cu Veverița Mică.

Se pare că s-au jucat puțin și apoi s-au apucat să culeagă flori de tei, completă Mama Iepuroaică.

Chiar așa au făcut, sări și Mama Veveriță. Aseară fiica mea a venit cu un coșuleț plin de flori de tei pe care eu le-am pus apoi la uscat să putem face la iarnă ceai.

Mmm, ceai de tei…mie îmi place să pun și puțină miere…mormăi Bufnița…

– Adevărul este cu totul altul, interveni din nou Judecătoarea Ciocănitoare, de aceea se află aici ca martori Vulpea și Bursucul, ei au văzut tot.

Da, sări repede Vulpea, care abia aștepta momentul, iepurașii cei năzdrăvani fac numai prostii de când s-au mutat în Pădure.

Doamnă Vulpe, să vorbiți când veți fi întrebată, se răsti Judecătoarea Ciocănitoare, ați uitat cumva când Vulpița a furat trandafirii îngrijiți de doamna Bufniță?

Vulpea, rușinata, se așeza la loc în scaun fără să mai scoată o vorbă.

– Să-l auzim pe Bursuc…luă Bufnița cuvântul.

Da, era o gălăgie infernală și am ieșit să văd ce se întâmplă. Cei Trei Iepurași împreună cu Veverița Mică aplecau crengile de tei până le rupeau…

Dacă ar fi cules doar florile de tei nu ar fi fost o problemă, dar, din păcate, au rupt mai multe crengi și au lăsat un adevărat dezastru în urma lor. Nici furtuna nu ar fi putut face atâta rău copacilor cât au putut să facă Veverița Mică și Cei Trei Iepurași.

Prima care s-a plâns la noi a fost Vulpea, dar nu am crezut-o inițial, mai ales că știm că Vulpile și Iepurii nu au fost vreodată prieteni. Apoi, când a venit și Bursucul să se plângă de gălăgie și de risipa făcută de Iepurași, am înțeles că trebuie cercetat cu atenție cazul.

Când a ajuns Polițistul Papagal pe Aleea Teilor Înfloriți, a găsit un adevărat dezastru, era plin de flori de tei și de crenguțe rupte, 3 copaci au avut de suferit de pe urma năzdrăvăniilor făcute de copii, adăugă cu mâhnire Judecătoarea Ciocănitoare.

Nici Mama Iepuroaică și nici Mama Veveriță nu mai aveau nimic de spus, așteptau doar hotărârea celor două judecătoare.

În sala de tribunal era liniște deplină…

Tuturor le părea rău de ceea ce s-a întâmplat, iar Iepurașii erau atât de rușinați că nici nu mai îndrăzneau să-și privească mama.

Vreau să fie clar pentru toți locuitorii Pădurii, spuse într-un târziu Ciocănitoarea privindu-i cu atenție pe toți: Pădurea este locul unde noi trăim, unde sunt casele noastre, familiile și prietenii cei mai buni. Tot Pădurea ne asigură hrana de care avem nevoie zi de zi. Dacă noi facem risipă și distrugem totul în jurul nostru, în viitor nu vom mai avea ce să lăsăm moștenire generațiilor viitoare.

Puteați să culegeți toate florile dintr-un tei sau din mai mulți tei, dar nu să rupeți și crengile, adăugă cu tristețe în glas și Bufnița.

Începând de azi, continuă Judecătoarea Ciocănitoare, cei 3 Iepurași împreună cu Veverița Mică, vor merge însoțiți de Polițistul Porumbel și vor avea grija de toți teii de pe Aleea Teilor Înfloriți pe care vor trebui să-i curețe de crenguțele uscate, să-i îngrijească și să adune tot dezastrul pe care l-au lăsat ieri în Pădure.

Și vreau să mai faceți ceva: timp de o săptămână Veverița Mică se va juca separat de cei 3 frați Iepurași și poate așa veți înțelege că, dacă peste o săptămână voi veți fi din nou prieteni, copacilor nu le vor crește crenguțe noi atât de repede, încheie înțeleapta Bufniță.

Mama Iepuroaică și Mama Veveriță plecară spre casă împreună cu copiii lor, mulțumite de înțelepciunea celor două judecătoare care i-au făcut pe copii să realizeze unde au greșit și să fie mult mai atenți în viitor cu natura și tot ce-i înconjoară.

Iată încă un caz rezolvat cu succes de Tribunalul Pădurii.

Comentarii

comentarii

1 thought on “Risipa – ultima parte

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.