Cu trenul de la Brașov la Râșnov, 2/2

V-am povestit deja cum a fost când am mers cu trenul să vizităm Cetatea Râșnov, azi o să vă vorbesc ce anume nu mi-a plăcut, poate vă ajută.

La urcat, v-am zis, am preferat telecabina, însă la coborâre, cum e mai ușor, am zis s-o luăm pe jos și vom ține copiii de mână, cum avem 2, fiecare cu copilul lui 🙂

Însă, până jos …

Ce se vede mai sus este trotuarul pe care oamenii trebuie să coboare indiferent dacă vin de la Cetatea Râșnov sau de la Dino Parc (e singurul), aflat exact pe stânga cum priviți voi poza. Drumul acela cu piatră cubică e destul de inaccesibil pentru pietoni, iar cine vrea să urce altfel o poate face cu niște trenulețe d-ale lor, cu roți mari ca de tractor. Cei ca noi care s-au încumetat să coboare pe trotuar care e în dreapta la coborâre și în stânga la urcare, n-au decât să-și rupă picioarele 🙁

Mă întreb mereu ce or spune turiștii străini despre cum se face turismul în România.

Încă n-am terminat pentru că jos, după ce cobori, faci dreapta spre centrul orașului și, dacă ești pe jos, cum eram noi, îți riști viața printre mașinile care circulă cu viteză (unele), aici trotuarul lipsind cu desăvârșire mai ales că toți au parcat pe marginea drumului. Ca să înțelegeți mai bine cum stă treaba: cobori pe trotuarul de piatră cubică, unde există, că ați văzut că în anumite zone lipsește, apoi treci de aglomerația de oameni, mai ai ceva trotuar pe dreapta unde sunt niște pensiuni, apoi dai de aglomerația de mașini parcate la voia întâmplării pe șosea, apoi înaintezi ca melcul adică te riști și mergi 5 metri, mai privești în spate să nu vină vreunul cu viteză și tot așa 🙁 .

Ideea e că am ajuns mai devreme în gară, gară care nu arată ca una de oraș, este foarte mică și veche.

Trecem și peste asta și ne gândim ce-ar fi să ne mai plimbăm puțin, oricum afară nu ploua, fuseseră doar câțiva stropi, dar din ăia cu soare, așa că, ce credeți? Am găsit imediat, cum am ieșit prin spatele gării Râșnov, un pod vopsit albastru peste un râu, Râul Ghimbășel care arăta… mai bine vedeți și voi pozele 🙁

Pe mine mă doare sufletul să privesc din nou pozele astea, dar așa arată un râu într-un oraș turistic, râu situat la mai puțin de 50 de metri de gară 🙁

Luând-o pe pod am ieșit din nou la șoseaua principală și ne-am plimbat puțin prin oraș, sincer vă spun că m-am simțit ca pe ulița satului, pe cele 2 benzi de mers erau ambuteiaje în seara aia, drumul era plin de gropi, iar orașul părea pur și simplu în paragină, de fapt oraș e mult spus, părea un sat.

CONCLUZIA: orice nu se poate îmbunătăți, măcar să evităm să înrăutățim, să ne educăm copiii în spirit civic, să înțeleagă importanța copacilor, să priceapă de mici că fiecare gunoi aruncat oricât de mic se va alătura altora, iar păsările merită și ele să bea apă curată și nu una îmbâcsită de gunoaie aruncate de inconștienți.

Dar, pentru că nu vreau să închei într-o notă tristă am să vă spun că așa cum ne plimbam noi în linie dreaptă să mai treacă timpul, am văzut niște case vechi cu o arhitectură foarte interesantă și mi-a plăcut mult trotuarul ăla plin de trandafiri de culoarea celui de mai jos:

Cu toate lipsurile pe care țara noastră le are, ea merită totuși vizitată, fiecare colțișor plin de istorie merită cunoscut de către noi și de către copiii noștri, iar noi, chiar dacă nu putem schimba infrastructra pentru că sunt lucruri care clar ne depășesc, putem continua măcar să credem în vremuri mai bune în care să se pună mai mult preț pe promovarea frumuseților țării.

România merită tot ce avem noi mai bun.