În ultimul timp mi-am făcut așa un obicei să mă privesc ceva mai mult dimineața în oglindă. Așa, să fiu doar eu cu mine. Nu-mi caut fire albe că știu că am gene bune, nu mă uit nici după riduri, că acolo știu deja că încep treptat să-mi arăt vârsta, ci mă uit așa cu bucuria aia că semăn cu mine. Sunt eu și-mi regăsesc uneori surâsul copilăriei, alteori văd că semăn cu unul dintre părinți, în alte zile cu celălalt, cu bunica sau cu ai mei copii. Și e bine, e bine când știi că te cunoaște oglinda. Că te recunoaște.
Apoi mi se întâmplă să mai văd prin reviste vreo actriță de demult pe care o urmăream cu plăcere și pe care o consideram super frumoasă și fină ca trăsături, sau chiar vreun actor care nu mai seamănă fizic deloc cu omul care a fost cândva. De ce? Din cauza operațiilor estetice. De aceea. Și mi se pare atât de trist.
Cred că oamenii care ajung să fie dependenți de operațiile estetice și să-și modifice efectiv fizionomia, am evitat să spun să se mutileze, am zis să-și „modifice” chipul, sunt foarte singuri. Asta cred. Cred că, dacă ar avea cu adevărat prieteni buni în jurul lor, cărora să le pese, nu ar ajunge pe mâna doctorilor (in)esteticieni așa des. Și, desigur, mai cred că încălcarea principiilor etice în diferite domenii extrem de sensibile ar trebui sancționată grav. Mă întreb mereu cum poate un om care a absolvit o facultate grea ca Medicina să-și bată joc de tot ce a învățat umflând nepermis de mult buzele, sânii sau alte zone corporale ale cuiva.
Da, sunt persoane care, în urma unor accidente (fie rutiere, fie de muncă, fie incendii etc.) au cu adevărat nevoie de operații estetice. Sunt oameni pe lumea asta care, după ce că au suferit fizic atât de mult nu est drept să mai sufere nici măcar o privire mai ciudată legat de nu știu care parte a pielii lor care nu mai netedă. Nu, ar fi culmea nedreptății. Așa că acești oameni merită să aibă o viață normală, iar medicii esteticieni ar trebui să facă tot posibilul să-i ajute să le redea încrederea în ei. Am văzut, îmi aduc aminte, o femeie, al cărei chip fusese desfigurat și pe care medicii competenți și dedicați au reușit, în urma unor operații complexe, s-o ajute să-și recapete trăsăturile. Și am văzut bucuria de pe chipul ei. Însă atunci când crezi că a fi frumoasă înseamnă a avea niște buze efectiv imense sau niște sâni care-ți cauzează probleme de coloană sau o talie minusculă, e o problemă. Și e trist. Așa că mă întreb cum e să te trezești dimineața să privești în oglindă chipul tău și să vezi alt om acolo.
Trebuie să fie extrem de bizar să vezi în oglindă, ca femeie, o personă cu sprâncene diferite de ale tale, cu buze care-ți schimbă fizionomia, că da, dacă tu ne-ai născut cu buzele subțiri și te operezi să le ai cum se poartă azi, sigur nu vei mai semăna cu ce ai fost sau cu pomeții nu mai știu eu cum. Și apoi vine bătrânețea când efectiv trebuie să întreții ce-ai făcut și calci pragul chirurgului și mai des. E degradantă prostituția asta intelectuală din domeniul medicinei și e păcat că oamenii care ar trebui să salveze vieți sau să facă și ei muncă voluntară din când în când luând și cazuri pro bono se preocupă să opereze de nu știu câte ori același nas, aceleași buze, aceiași…, aceleași… Trist. Și, cum spuneam, e și mai trist că nu mai sunt prieteni pe lumea asta, prieteni sinceri, puri, loiali, cu sufletul curat care să te ajute să-ți pui semne de întrebare, să te ajute să iei decizia corectă sau să te îndrume atunci când, ca om, ești un pic sau un pic mai mult dezechilibrat emoțional. În fond, nimeni nu e perfect întreg sufletește decât dacă nu cumva e sfânt.
Și, cu siguranță, fiecare like dat unei poze în care persoana tocmai s-a întors din clinica medicului (in)estetician este în opinia mea, o complicitate tacită la înșelăciune. E o încurajare sau chiar o instigare la automutilare. Miile de like-uri pe care femeile super operate le primesc nu le ajută cu nimic, din contră, le încurajează să se distrugă și mai mult și, din păcate, nu vorbim doar de o vătămare corporală, ci și de o vătămare pe interior. Ele își șubrezesc stima de sine, își scad singure încrederea în propriile forțe și-și pierd echilibrul emoțional. Pierd bucuria de a se regăsi dimineața în oglindă. Și, din miile alea de friends pe care-i au pe rețelele sociale ajung la bătrânețe singure, triste și neconsolate așa cum e cazul unora dintre cântărețele, actrițele sau alte persoane publice despre care scriu ziarele ba că au ajuns dependente de droguri, de alcool sau cu alte dezechilibre majore. Sau, cel mai grav, care ajung chiar la sinucidere. Toate astea cred că se datorează în mare parte lipsei de prieteni. Unii oameni (din ce în ce mai mulți) confundă termenii „friend” și „prieten”. Asta este ironia supremă a zilelor noastre: într-o lume în care toți avem o grămadă de friends suntem de fapt din ce în ce mai singuri și mai vulnerabili.
Foto: arhiva personală, ca de obicei
Mda…dar nu cred ca parerea prietenilor le-ar ajuta pe cele care isi fac schimbarile astea . Stiu o persoană obeza pe care m-am chinuit sa o conving sa nu se opereze, ca sa i se micsoreze stomacul. S-a operat si…a rămas la fel. Doar de la o vreme încoace și-a dat si ea seama ca problema vine din cap, degeaba tai stomacul. Si-a gasit un antrenor care incet-incet nu numai pe partea sportiva o ajuta, ci a motivat-o sa faca si schimbarile alimentare de care avea nevoie…si acum regreta operatia. E tare trist cum arata persoanele astea operate (in)estetic…cum bine… Read more »
E vorba despre niște dezechilibre grave, emoțional vorbind. Știi ce cred? Cred că nu-și dau seama pentru că e vorva despre percepția aia interpersonală. Ele văd cumva distorsionat lucrurile. Trist. Îmi pare rău și de cunoștința ta. Se pare că pe măsură ce trec anii, se diversifică tot mai mult probemele astea ca să nu le zic boli psihice… și e clar, mergem în jos… 🙁 Dar medicii, Elena, ei de ce nu-i refuză? Asta mă enervează!
Tocmai, ca sa isi faca operatia, cunoștință mea a avut nevoie de cate o atestatie de la medici de diverse specialități. Doar psihiatra nu a fost de acord, zicandu-i ca nu serveste la nimic. Nu stiu daca psihiatra i-a spus-o doar verbal sau si pe hârtie, ca pana la urma tot a fost operată.
DA, înțeleg ce-mi spui, era nevoie de o echipă interdisciplinară care s-o evalueze, de medici care să coopereze. Of, e delicată treaba.
În cazul vedetelor, modele, actriţe, cântăreţe, în primul rând e de vină societatea cu totul, nu prietenii. Că degeaba-ţi spune un prieten că eşti frumoasă dacă depinzi de un contract de milioane de euro care-ţi cere retuşări. Şi standardele de frumuseţe sunt greşit înţelese de mulţi ani, nu doar de cum… din păcate.
Așa este, banii, mereu ei 🙁 Știi, măcar o mamă de-ar avea fetele astea căreia să-i pese. Și, în loc să se laude cu isprăvile fiicelor pe rețelele sociale, mai bine le-ar sfătui cum să-și păstreze integritatea, mai bine s-ar ruga pentru ele sau ar face tot ce ține de ele ca mame să-și vadă bine copiii. Dar mândria și prostia le împiedică, of… 🙁
În fond, îmi mențin părerea: lipsa iubirii, fie a iubirii părintești, a iubirii din familie, fie a iubirii sincere pe care o poți avea din partea prietenilor naște astfel de dezechilibre majore.