Aveți vreodată momente din acelea în care să vă imaginați cum v-ați comporta la bătrânețe?
Eu cred că, dacă aș apuca o vârstă înaintată, aș fi mereu pusă pe șotii: aș complota cu nepoții și le-aș face o grămadă de farse propriilor copii (deveniți între timp părinți la rândul lor), m-aș juca ore întregi cu nepoții, le-aș mai scrie niște povești sau le-aș povesti întâmplări super amuzante din propria mea copilărie, dar și din cea a părinților lor. Ca să înțelegeți exact ce-mi trece prin minte la ora asta, să vă dau și niște exemple de bunicuță septuagenară pusă pe șotii: 🙂
- aș serba începutul primăverii cumpărând niște ghiocei de plastic pe care i-aș planta așa pe înserate în ghivece ca ai mei copii să creadă a doua zi că brusc le-au răsărit ghioceii și apoi m-așa amuza cu nepoții,
- iarna, odată cu prima zăpadă, aș merge la nepoți înfofolită cu fular, mănuși plus căciulă asortate într-un mod amuzant și i-aș provoca la prima bătaie cu bulgări,
- la începutul verii când încă nu-i așa de cald aș veni la nepoți îmbrăcată într-un tricou cu Van Basten (un fotbalist de pe vremea mea, desigur 🙂 ) , pantofi sport și i-aș provoca la un fotbal așa cum se juca pe vremuri 🙂 ,
- vara, pe căldurile alea mari, mi-aș cumpăra pistoale cu apă, le-aș lua și lor și apoi i-aș invita afară la o bătaie generală cu apa,
- de Crăciun aș face niște cadouri atât de amuzante întregii familii încât nici n-am mai reuși să le desfacem de râs și le-aș încurca premeditat pungile, adică felicitările să corespundă, dar cadoul nu… 🙂 Cum ar fi ca fiica mea (devenită acum mama nepotului/ nepoților) să primească o păpușică, iar nepoțelul să primească un ceas bărbătesc?
- în Iunie aș veni în vizită cu flori de tei la urechi, asta de luni până vineri, sâmbăta și duminica aș veni cu cireșe la urechi,
- ca să-i mai șicanez puțin pe copiii mei, le-aș mai planta (în complicitate cu nepoții) și alte lucruri prin ghivece, adică aș arunca așa la întâmplare un bob de fasole, poate niște grâu să se minuneze cum de răsar legume din senin printre florile lor,
- mi-aș face multe poze amuzante pe care le-aș trimite nepoților și copiilor pe e-mail doar ca să se amuze și să le fac ziua mai frumoasă, și
- ca să-mi spăl păcatele, de sărbătorile cele mai importante, aș găti eu, și i-aș răsfăța pe toți cu cele mai gustoase mâncăruri savurate vreodată 🙂 .
După toate astea, ce ziceți, mă internează oamenii la azil sau mă împrumută și altor părinți să-i mai destresez un pic? 🙂
Voi ce idei năstrușnice aveți când vă gândiți la bătrânețe?
Super tare articolul acesta! Felicitări! Cred că vei fi o „bunicuță” tare…cool!😀
Stau însă și mă întreb…de ce nu suntem în stare și acum, să ne bucurăm de lucrurile mărunte din jurul nostru? Uneori, am putea fi atât de fericiți, cu atât de puțin…
HA-HA 🙂 Da, trebuie sa incep sa aplic unele nebunii de pe acum 🙂 Ai mare dreptate 🙂
[…] mai personal. Nici eu nu știu de ce am ales să încep seria articolelor mai personale cu acel prim articol despre bătrânețe, însă mă bucur că am făcut-o pentru că era un articol amuzant pe care îl recitesc uneori. […]
Fain ca ai atata simt al umorului! Sigur o sa fii bunica preferata. Mie nu-mi place sa ma proiectez in viitor, nu stiu de ce, niciodată n-am facut asta.
Ha-ha, ce mult ma bucur ca te-am binedispus: eram asa de obosita in ziua cand am scris articolul, sa dea Dumnezeu s-apuc sa fiu bunica si sa le arat nepotilor ce am scris acum cateva decenii. Nici eu nu stiu cat de bine e sa ma proiectez in viitor, dar atunci asa am simtit 🙂
[…] sigură că a avut final fericit așa că am intuit ca totul s-a terminat și mi-a adus aminte de primul meu articol despre bătrânețe, despre cum m-aș vedea eu peste vreo 30 de ani. Hm… dar oare ce fel de soacră voi […]
[…] La mulți mie că am exact un 1 an de la primul meu articol și de când am luat hotărârea să scriu și despre mine nu doar despre […]