E prima săptămână din Postul Paștelui și iată că revin azi cu citatul de miercuri pentru că mi-era dor de rubrica asta. Azi, am ales unul dintre citatele din Biblie, spus chiar de către Iisus:
„Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om”
Citatele din Biblie sunt probabil cele mai celebre citate din lume și la rubrica mea anul acesta cu siguranță că vor mai apărea și alte citate pe care ni le-a lăsat Iisus.
Eu sunt și am fost mereu o vorbăreață, doar că anul ăsta mai mult ca oricând am stat singură și m-am întrebat și încă mă voi întrba tot anul că mi-am luat asta ca temă: cât de folositor este ce vorbesc cu oamenii, și cât de mult sau puțin ar trebui să vorbesc ca să-mi limitez lucrurile pe care nu vreau să le spun sau pe care n-ar trebui să le spun. Dacă voi sunteți total siguri pe tot ce vă iese din gură, iată că eu mă îndoiesc deseori dacă nu cumva am vorbit prea mult cu o persoană, dacă nu cumva am plictisit acel om și știu, am certitudinea asta, că mereu într-o discuție dau mai mult decât primesc și asta nu-i bine pentru că, atunci când găsesc parteneri de discuție tăcuți, mă agit să fac cumva să umplu acel gol. Ce trebuie să învăț e că nu-i golul meu ăla, ci problema mea e că nu-mi aleg bine partenerii de discuție și nu știu să mă ridic sau să mă cobor la nivelul fiecărui om. Și nu-i bine, nu-i bine deloc, pentru că vorba se poate transforma ușor în vorbărie și acest lucru nu-mi face bine nici mie, nici lui.
Vă las să vă gândiți la ce am scris eu mai sus, dar mai ales la ce a spus Iisus și vă întreb: oare câtă grijă avem la ce ne iese pe gură? Că, la ce mâncăm, să fie bio, să nu fie prăjit, să fie fără E-uri etc., văd că suntem din ce în ce mai atenți și mai experți.
Asta cu umplut golul mi se intampla. Si eu spun cam multe, dar în ultimii ani am facut mari progrese la tinut gura 🙂
In epoca asta incare limita public/privat parca e asa fragila, stiu ca e dificil sa stii mereu ce si cat sa dai de la tine. Pai ai facut foarte bine, si eu simt la fel ca e din ce in ce mai bine in ce ma priveste. Si chiar daca mie mi se pare absolut ciudat ca un om sa scoata 2 vorbe intr-o jumatate de ora, asta nu inseamna ca eu am dreptate, ci chiar e dreptul lui sa nu vorbeasca la fel cum e dreptul meu sa-mi aleg mai bine, MULT MAI BINE, partenerii de discutie si sa… Read more »
Bine ai revenit, Florina! Eu sunt mai tăcută dacă în jurul meu mai sunt cel puţin două persoane. Prefer să le las pe ele să vorbească. Dacă e dialog, atunci dialog să fie. Atunci vorbesc cu plăcere mare, sigur, dacă subiectul e interesant şi dacă sunt lăsată. Din păcate, există şi genul acela de persoane care-ţi taie macaroana de la primele cuvinte sau care nu ascultă. Recunosc, asta pentru mine înseamnă „nu mă intereseaă ce vrei tu să spui” şi după a doua încercare, renunţ şi tac. Ostentativ, recunosc. Dar nu ştiu dacă e ceva care să mă deranjeze mai… Read more »
Bine te-am găsit, primăvara m-a inspirat să revin! 🙂 Da, Potecuta, tu ai perfecta dreptate cu ce spui acolo, cu lipsa ascultarii active, normal ca te enervezi si taci, si eu fac asta, dar cand ma vad cu o persoana dinc cercul meu de cunoscuti, pai cum sa stau muta? Pentru mine e placut sa ma vad și sa vorbesc cu oamenii apropiati, desi, din pacate, am pierdut in ultimele doua decenii cam toti prietenii pe care-i puteam pierde. E greu, sunt complexe relatiile astea dintre oameni, in fond tot ce conteaza e sa fii constient de tine, sa realizezi… Read more »
O problema a tuturor :
„Pune Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.”
Asa este, ar trebui sa spunem mai des in gand si poate ne-am opri de la multe…