Articolul ăsta l-am găsit printre ciornele mele, cred că zăcea de vreo doi ani, și, în contextul de acum, se potrivește bine.
Cred că pe vremurile când oamenii umblau liberi, nestingheriți și fără măști prin mall, eram obișnuiți să vedem toate categoriile de oameni: de la doamne cochete, rafinate, parfumate, până la muncitori în construcții îmbrăcați în salopetele lor uzate. Cu o singură categorie de oameni mi-era greu să mă obișnuiesc: cu părinții care-și aduc bebelușii nou-născuți într-un loc public de acest gen. Pe aștia din urmă nu am reușit niciodată să-i înțeleg.
Acum vreo 2 ani, într-una din zilele de primăvară, când am mers singură la mall, mi-au atras atenția 2 tineri cu copii în brațe care, probabil că aterizaseră pentru prima oară în viața lor la mall. Erau tineri, căsătoriți sau nu, habar n-am și fiecare dintre ei (atât femeia cât și bărbatul) ținea în brațe câte un bebeluș, deci copiii păreau gemeni și născuți prematur. În niciun caz nu păreau normoponderali, pur și simplu, chiar dacă erau îmbrăcați, erau atât de micuți, de fragili încât mi s-a făcut rău instantaneu, nu-mi venea să cred ce văd. Cei doi tineri traversau mândri exact zona de food court, aglomerată cum e de obicei, ăia micii nu plângeau, iar în spatele tinerilor părinți, mergea, și mai mândră, bunica bebelușilor, că era maternă sau paternă n-am stat să studiez.
Cred că în cazul de mai sus termenii părinți și bunică sunt termeni folosiți cumva impropriu, ar trebui să zic niște tineri fără prea multă minte (nici educație nu pot spune că aveau, asta se putea citi ușor pe chipul lor), iar femeii mai în vârstă nu-i pot spune bunică (e prea mult, o bunică ar trebui să aibă un dram de înțelepciune măcar), ea era doar o femeie de la țară mai în vârstă. Atât.
Nu știu ce sperau să le ofere mall-ul, știu doar că minunile alea mici nu aveau ce să caute acolo, era dreptul lor să stea acasă la căldură, în pătuțurile lor moi, să fie protejați, și ei să poată lua în greutate și să crească mari și frumoși. Ar fi fost de ajuns o singură persoană prost-crescută, cum sunt destule prin mall (pardon, erau pe vremurile alea când nu se purta masca) să strănute pe bieții pui de om și gata, îi trimite direct la spital. Fiind doi, riscul să ia unul de la altul răceala și să apară complicații era extrem de ridicat 🙁
Pe propriii mei copii i-am dus târziu în mall, am mai povestit asta tocmai pentru a-i feri de aglomerație, microbi, uneori zgomote mai puternice decât e cazul și așa mai departe.
Nu sunt eu în măsură să judec pe nimeni, însă ce bine ar fi dacă medicii pediatri, când externează mama cu bebelușii aștia neajutorați să le și explice părinților de mai multe ori (că de explicat, sigur o fac, dar să le repete insistent, să le dea scris eventual) că bebelușii până la o vârstă (mai ales prematurii) nu au ce căuta în mall, nu au ce vedea, sunt sigură că nu-i interesează aglomerația și gălăgia. Dacă ar putea vorbi, sigur ar spune că preferă să stea în camera lor frumos amenajată și aerisită, feriți fiind astfel de toți microbii și virusurile specifice locurilor aglomerate că, doar nu vă imaginați că părinții care vin cu copii ceva mai mari, țin mereu cont dacă le sunt sănătoși copiii sau îi mai aduc și răciți că, na, o cafea băuta în mall nu poate fi ratată nici măcar dacă ai copilul răcit.
Scena descrisă mai sus pe mine m-a marcat destul de mult și m-am rugat să fie bine bebelușii ăia. Acum, cu pandemia asta, nu cred că mai umblă nimeni așa de nebun. Pe viitor, sper din suflet să nu mai fiu martoră la așa ceva pentru că e greu să vezi cum unii părinți (tineri, fără experiență și fără prea multă școală) își expun copiii la multiplele pericole din mall.
Sursa foto: parcarea unui mall din Brașov, arhiva personală
