Oricât de mult aș încerca să stau departe de rime, se pare că nu pot, e noua mea pasiune și vă rog să fiți indulgenți că și așa am eu destule dubii. Și, când am dubii dacă să mai scriu sau nu poezii, ce credeți că fac? Le-aștern în rime că poate așa mi-e mai ușor să mă decid. 🙂


VERSURI SAU PROZĂ?

 

De ce scrii VERSURI, ce te-animă,

Ești sigură c-asta-ți dorești?

S-auzi cuvântul cum suspi

Când rime triste tu găsești?

 

Și-amară e limba româ

Când literele-ți potrivești

strigi durerea cea bătrână,

Nu mai bine-ai scrie POVEȘTI?

 

Iar suferința ta din ini

Tu nu mai sta să povestești

Ci fă ca-n suflet să rămâ

Doar binele ce îl iubești!

 

Hai lasă POEZIA-n ur

Ca timpul să nu-l irosești

Caută doar la ce ești bu

De ce ți-e greu să hotărăști?

 

Nu te-ntrista, nu găsi vi

Că rime ți-e greu să găsești

Fugi și cuvinte tu adu

În PROZĂ să le potrivești.

 

Știu: POEZIA e blaji

Și te-a făcut o să o-ndrăgești

Că doar ea suferința alină!

Și ți-este greu s-o părăsești.

 

Și-n suflet câte se adună…

În RIME, PROZĂ sau POVEȘTI,

Și sufletul ar ști să-ți spună.

De ce pe el nu-l iscodești?

Sursa foto: arhiva personală.

Am început anul scriind poezii și vreau să-l închei simetric așa că v-o dedic pe ultima din anul ăsta cu tot cu dilema mea și, odată cu ea și ultimul articol pe 2019.

Vă doresc să pășiți cu dreptul în aventura anului 2020 🙂  😉

P.S.: la fel cum nu știu dacă articolul viitor va fi o poveste, ceva proză sau o poezie, la fel nu am habar nici când voi reveni așa că nu mă așteptați 🙂 .