Data trecută, când am scris prima mea poezie aici pe blog (aia cu frigul din țara noastră) am uitat să vă spun că aceea nu a fost și prima poezie de pe anul acesta, ci eu chiar cu POEZIA am pășit în 2019. Da, cu niște versuri scrise pentru copiii mei, versuri pe care eu le citesc seara la culcare și ei se distrează de minune pentru că o fac pe voci, în funcție de personaje 🙂
Vă las acum poezia Ce ar fi dacă…, inspirată de toamna de afară:
Ce ar fi toamna fără vânt,
Cu frunzele prinse-n horă?
S-ar scutura de pe pământ,
Covorul ce copiii-adoră?
Și ce-ar fi noaptea fără vise
Oare am mai avea voință?
Să căutăm prin lumi ascunse
Să evadăm din astă viață?
Dar iarna oare cum ar fi
În luna lui decembrie?
Dacă zăpada ne-ar lipsi
De-a ei caldă bucurie?
Și viața ce-ar fi fără lacrimi,
Când te simți trist și apăsat?
Și ești sărac, fără prieteni
Iar sufletul nu-i alinat?
Dar primăvara cum ar fi
Să nu vedem pomi înfloriți?
Culorile ne-ar cam lipsi
Și-am fi cu toții ofiliți?
Și cum ar fi copilăria
Fără să ne putem juca?
S-ar fi pierdut din bucuria
Jocului de-a ascunselea?
Ce-ar fi vacanța fără mare,
Fără să poți privi un val?
Să nu ne bucurăm de soare
Să n-adunăm scoici de pe mal?
Ce ar fi fost cu soarta mea
Dacă nu te găseam pe tine?
Viața mi s-ar fi părut prea grea
Și-aș fi fost singură pe lume?
Sursa foto: arhiva personală.
10/10/2019 at 08:29
Frumos! Esti o persoana talentată și inteligenta. Felicitări pentru ceea ce faci!🤗
10/10/2019 at 08:34
Îti multumesc tare mult pentru aprecieri si ma bucur ca-ti face placere sa ma citesti 🙂
10/10/2019 at 11:47
Foarte frumos elogiul tău adus bucuriilor mici ale vieţii fără de care viaţa n-ar fi avut la fel de multă culoare şi farmec.
10/10/2019 at 16:43
Cand complimentele vin de la tine, atat de buna prietena cu POEZIA, bucuria mea e dubla 🙂 asa ca te imbrtisez. Am citit comentariul tau in timp ce eram pe drum si iata ce raspuns mi-a venit initial in gand (l-am notat pe un bon de cumparaturi sa nu-l uit):
Sunt la-nceput, merg pe POTECĂ,
Eu îmi găsesc asta ca scuză
Și de mă voi împiedica vreodată,
O să te am pe tine MUZĂ. 🙂
12/10/2019 at 16:02
O, îmi place cum scrii! Cu cât scrii mai mult, cu atât vei fi tu mai mulțumită și mai critică cu tot ce produci!
E bine de tot, continuă!
12/10/2019 at 16:18
Multumesc mut de tot pentru feedback, conteaza enorm pentru mine! Asa zic si eu ca „repetitio est mater studiorum” 🙂
Sunt constiincioasa si perseverenta de obicei! 🙂
12/10/2019 at 23:33
Si eu ma intreb adesea cum ar fi daca nu m-as mai putea bucura de toata lucrurile care imi aduc stare de bine acum. Numai ca eu nu pun in poezii gandurile. 😛
15/10/2019 at 07:58
De-ai sti ce bine e sa-ti asterni gandurile in rime uneori… 🙂