Acum avem timp să stăm să ne privim minute-n șir copilul cum face baie, se bălăcește în spumă, se joacă cu jucăriile, special aduse. Avem timp să-l studiem, să-l admirăm și să mulțumim Lui Dumnezeu că ni l-a dat.
- Până acum, cât el făcea baie, noi frecam chiuveta, ne pieptănam sau ne spălam pe dinți, sortam rufe pentru mașina de spălat sau aranjam prin baie. Acum avem timp…
Acum avem timp să ne acordăm 10 minute să citim ceva ce ne bucură sufletul și să nu ne pese de nimic altceva, am învățat brusc să ne acordăm timp nouă.
- Până acum verificam telefonul, nu aveam stare, ne uitam pe geam, deschideam televizorul, ni se părea că ne strigă vreun copil. Acum avem timp…
Acum avem timp să dormim mai mult dimineața.
- Până acum săream din pat când suna ceasul, alergam la copii, să-i trezim, să-i îmbrăcăm, să le dăm micul-dejun, să-i spălăm pe dinți (nu neapărat în ordinea asta) și plecam în grabă cu ei la școală. Acum avem timp…
Acum avem timp să luăm masa în liniște, să mestecăm încet și, înainte de a ne sorbi ce avem prin pahare, să ne sorbim unii pe alții.
- Până acum mestecam repede, uitându-ne continuu la ceas, ne dispera fiecare ticăit și nu ne priveam unii pe alții, ci priveam în gol pe geam, tot cu gândul că vom întârzia. Acum avem timp…
Acum ne putem îmbrățișa mai mult, mai des și ne putem da pupici mai apăsați, mai calzi, nu ne mai grăbim, nu mai trebuie să ieșim pe ușă.
- Până acum, ne îmbrățișam pe fugă, iar pupicii erau pe jumătate. Acum avem timp…
Acum avem timp să admirăm de la fereastră cum înfloresc copacii rând pe rând, să privim spre ghivecele din casă și să ne bucurăm ca niște copii mici de primii fluturași.
- Până acum treceau toamnele în așteptarea iernilor cu zăpadă și veneau primăverile zorite și ele de concediile estivale deja comandate din ianuarie. Acum avem timp…
Acum avem timp să pipăim fiecare hăinuță a copiilor pe care o luăm din uscător și să o studiem cu drag înainte de a o pune în dulap.
- Până acum nu ne doream decât să le vedem pe toate aruncate (a se citi – aranjate) mai repede la locul lor, cât mai repede posibil. Acum avem timp…
Acum avem timp să ne sunăm rudele, părinții, bunicii și prietenii mai noi sau mai vechi, să-i întrebăm ce fac, cum sunt, cum o duc, cum se simt, ce-au mâncat, cum rezistă, dacă rezistă, le e bine, rău, cald, îi doare ceva…
- Până acum ne permiteam să tot amânăm din lipsă de timp. Acum avem în sfârșit timp…
Da 🙂 Aia cu pupicii mai putin, că daca unul din noi e purtător? Imi iau la citit carti cumparate si necitite, avem filme de vazut. Am haine de croit, lucruri de plantat. Sotul zice ca de mult n-a avut un we sa stea pur si simplu si sa faca prin gradina lucruri… ca prea plecam ba la cumparaturi, ba la dans. Visul lui e dintotdeauna sa isi ia vacanta si sa stea acasa 🙂 E fain si sa nu te gândești sa pleci in vacanta, sa nu-ti mai faci planuri si sa lasi lucrurile sa vina. Dacă n-ar fi… Read more »
Of, da, nici pupicii nu ni-i mai permitem… Asteptarea asta si incertitudinea ca nu stim cand se va opri pot fi combatute doar daca ne tinem mintea ocupata. Spor, imi plac mult planurile tale, ale voastre 🙂
A, si o sa fac o tură de săpun. Noroc ca am blogul sa vad de acolo ce si cum se face , ca, făcând asa rar, uit.
Buna idee, mai buna de atat chiar ca nu se poate, adaptata vremurilor…
Stiu, ma gandeam că noi putem profita. Dar medicii in special, dar și altii care se ocupă de lucruri esențiale, cred ca lor li-e f greu.
Sotul si fiul lucreaza de acasa, cea mare are unele cursuri pe internet. Doar eu si cea mica putem sa facem relativ ce vrem.
Medicii si alte categorii direct implicate sunt eroii zilelor noastre. Sa-i ajutam si noi respectand regulile, atat doar sa facem si ne va fi tuturor bine…
Este foarte important dacă stim să ne ocupăm timpul cu ceva..
Am cunoscit oameni care nu s-au regăsit în nimic în lumea asta și tot timpul se plangeau de plictiseală, care mai apoi a dus la depresie..
Mi-a plăcut poemul tău despre timpul pe care-l avem dar uneori nu știm să-l prețuim..
O Seară Plăcută îți Doresc.!!!
Stai ca mi-am amintit un citat: „Cine nu se multumeste cu putin, nu se va multumi niciodata cu mai mult”… E trist sa fii trist mereu, trebuie sa gasesti ceva bun, ceva de care sa te bucuri…
Îți multumesc, sa fim sanatosi si sa ne citim cu bine 🙂
Nu toți avem timp, dar da, înțeleg ideea.
Nu îi voi înțelege niciodată pe oamenii care se plâng că se plictisesc, chiar și singuri fiind. Articolul tău arată cât de multe sunt de făcut, pentru suflet și minte.
Acum avem timp pentru rugăciune sau meditație, pentru exerciții de respirație și de destindere a corpului.
Sa stii ca eu am trecut prin stari de plictiseala, dar era de fapt apatie, era starea aia cand nu-mi gaseam locul, cand imi pierdusem motivatia, cand nu simteam bucurie si veselie, mi-am revenit insa stiu cum e. Iti trebuie ceva intelepciune si echilibru emotional ca sa folosesti timpul in favoarea ta…
De fapt, tu realizezi ca noi am avut mereu acel timp, nu-i asa?
Adevarat! Ce este de fapt plicitseala?
Fie nu ai suficienta imaginatie, hobby-uri, fie esti prea obosit (lipsit de energie) sau cu probleme de sanatate.
Bine-ar fi să putem învăţa din asta şi să preţuim mai mult tot ce avem, pe toţi cei ce-i avem.
O zi bună, Florina!
Sa ne ajute Dumnezeu ca Postul asta sa ne intoarcem cu mai multa responsabilitate spre sufletul nostru, spre cei dragi si sa pretuim lucrurile cu adevarat importante, dar mai ales oamenii, cum spui tu. Te pup, Potecuță!
valeu, la toate punctele m-ai prins! la toate! (ok, fara tv si mobil, dar gaseam eu la alte treburi de uitat 😀 )
Păi așa am simțit atunci și așa am scris 🙂
Da, se poate spune că în sfârșit avem timp să trăim!
Așa e. Și să ne bucurăm de ceea ce contează cu adevărat! Să apreciem!
[…] ne întoarcem cu liniște si ințelepciune spre trecut si ne dam timp noua sa ne cunoaștem. Acum avem timp, exact ca in acel articol meditativ scris de mine in 2020 cand începuse […]