Am 5 ani de Brașov și încă mă minunez cât de mult poate să-mi placă acest oraș, din ce în ce mai mult. Poate o să înțelegeți mai bine din povestirea de mai jos.
Săptămâna trecută, într-una din zile, ne întorceam acasă de la cumpărături. Luaserăm mai multă carne pentru congelator, alte alimente și, în mod special, o smântână, una bio că aia era mai aproape când ne-am trezit la casa de marcat că ne trebuie la ciorba de văcuță de acasă.
Ajungem acasă cu ale noastre cumpărături, ne spălăm pe mâini, ne schimbăm ca oamenii și apoi fiecare pleacă la treaba lui, eu urmând să pun masa.
Încălzesc ciorba aia de care vorbeam cu gândul tot la smântănă, soțul meu își făcea ceva de lucru că-și cumpărase ceva ce-i trebuia, chestii d-astea de tătici, copiii erau, culmea, extrem de liniștiți și se jucau și eu văd că nu găsesc smântâna așa că încep s-o caut: caut pe hol, caut prin toată bucătăria, mă uit și-n frigider… nimic, smântâna nu era. Și apoi merg la soțul meu și-l întreb, el îmi răspunde concentrat la ale lui, să caut mai bine. Plec eu, caut iar, mă iau cu treburile, mai așez masa, pun chiar și ciorba în castroane, nimic, smântâna nu apare.
Mai trec vreo 5-10 minute și iar mă duc la soțul meu și-l întreb și el, văzând ce nevastă perseverentă are și că nu-l slăbesc, zice: băi să vezi că noi am lăsat sacoșa pe scară. Băi, tu ești nebun, îi zic eu, păi a trecut vreun sfert de oră, chiar așa om fi am făcut? Nu știu mă, zice el, mă duc să văd.
Și pleacă omul liniștit, iese pe scară și se întoarce cu ce credeți? 🙂 Da, cu o sacoșă d-aia mare de hipermarket unde era toată carnea, (mai avea o pungă deasupra ei de nu se prea înțelegea ce e acolo) și, deasupra, smântâna mea, desigur.
Și cum să nu fii fericit că locuiești în așa oraș minunat?
Partea amuzantă e că, dacă nu mi-ar fi trebuit smântâna la ciorbă, poate sacoșa ar mai fi fost și a doua zi acolo… cine știe…
Sincer, cred că aș fi găsit sacoșa și dacă aș fi locuit în alt oraș, însă v-am povestit ca să vă amuzați, că, la câte avem zilnic pe cap, e bine să râdem des, noi am râs amândoi când am văzut ce părinți amețiți suntem, bine că n-am uitat vreun copil, nu? 🙂
Totul pana la smantana 🙂 (m-a amuzat povestea voastra, dar nu stiu cum ar fi fost sa o traiesc…)
la noi a stat un colet, livrat, la usa, 1 sapt. Era un cadou surpriza de la o revista la care suntem abonati: un smart phone.
Da, a fost o nebunie…
Am locuit in Brasov un an de zile si pot sa spun ca este orasul meu de suflet (din Romania). Si cel mai frumos oras de la noi din tara, dupa parerea mea. 🙂 You’re lucky! 😀
M-am mutat de 5 ani din Bucuresti si apreciez zilnic ziua cand am avut curajul asta, pur si simplu ADOR Brasovul 🙂 Da, si eu il consider cel mai frumos, e central situat, are super imprejurimi, parcuri, verdeata, totul imi place.
Oh … si eu cand le spun altora ca mie NU imi place Bucurestiul si ca-l vad ca pe o ghena de gunoi, mi se spune ca sunt aroganta! Nu sunt, deloc chiar, ci pur si simplu nu-l vad un oras frumos.
Felicitari, ai luat o decizie super inspirata! Nici nu se compara Brasov cu Bucuresti. In plus, chiar ieri vazusem la TV ca Bucuresti este cea mai poluata capitala din UE. In schimb, Brasovul iti ofera posibilitatea de a respira aer curat la cativa pasi de oras. 🙂 Bravo!
Multumesc mult, dupa mai bine de 3 decenii in Bucuresti, am ales cu sufletul de mama (fiica mea avea 1 an cand am plecat) ca vreau mai multa liniste pentru copiii mei. Bucurestiul copilariei mele arata cu totul altfel… si am amintiri dragi… de atunci, acum nu m-as mai intoarce nici in vizita si nu e aroganta, e dorinta de a locui intr-un oras care ma face sa-mi iubesc si mai mult tara 🙂
si eu, daca as locui in Brasov, as fi mandra de orasul meu. Anul trecut ti-am vizitat si eu orasul pentru prima data in viata si pot sa spun ca este foarte curat, ca stati mai bine cu organizarea, ca sunt oamenii mai civilizati… Sunt nascuta si crescuta in Bucuresti, dar nu sunt deloc fanul aglomeratiei si mizeriei din orasul asta.
Cand locuiesti in Brasov, te simti vesnic in vacanta 🙂