Prin facultate am învățat un principiu care mi-a rămas întipărit în memorie și care suna așa: „a majori ad minus”, adică cine poate mai mult, poate și mai puțin. El se referea la legi, dar eu am încercat să-i găsesc aplicarea în viața mea de zi cu zi și am și reușit… reușit nu să aplic regula, ci să fiu excepția 🙂 .
Revenind la principiul de mai sus, practic dacă eu pot mai mult, gen să rețin (memorez) date multe (numere, cifre, zile de naștere etc.), normal ar fi să pot și mai puțin adică să le pot și uita repede, nu? Pare simplu la prima vedere, nu și atunci când tocmai tu te-ai trezit să fii excepția.
În studenție, am avut o perioadă când îmi citeam zilnic zodiacul, știam toate prietenele în ce zi sunt născute, mă situam perfect în timp (încă o fac foarte bine) și nu ratam nicio dată importantă. Tot datorită zodiilor făceam analogii, astfel că mi-era ușor ca, reținând zodia cuiva, care era gemeni, să spunem, să deduc că omul e născut în mai sau iunie și așa rețineam și ziua.
Când am avut FaceBook, că tot am vorbit de rețele sociale de curând “boala” mi s-a agravat și, când domnul Facebook mă anunța că urmează ziua nu știu cui, eu îi învățam zodia și gata rețineam și data așa ca să nu uit anul viitor. Iată cum pierdem o grămadă de timp să le urez La mulți ani “prietenilor” plus că-mi încărcam inutil și memoria. Și, ce e și mai ciudat, este că de peste 12 ani de zile eu nu mi-am mai citit nici măcar o singură zi zodiacul. Totuși creierul meu a continuat să rețină date.
Tot cu gândul la zodii și la date, la unul dintre cursurile universitare, când aveam de pregătit fiecare câte un exercițiu de spart gheața, colegii mei s-au inspirat liniștiți de pe net, eu însă m-am gândit să fiu mai cu moț și să profit de partea aia cu zodiile așa că am inventat unul. Iată în ce consta: se lucra în diade, iar primul coleg îi spunea celuilalt luna în care e născut și acesta trebuia să ghicească zodia, desigur că merge și invers, unul spune zodia și celălalt ghicește luna. Dacă eu spun Capricorn, de exemplu, nu poate fi vorba decât de ianuarie sau decembrie. Rolul acestui exercițiu era să vedem cât de bine ne cunoaștem unii pe alții mai ales că eram deja în anul al doilea atunci. Desigur că eu reținusem zodiile a jumătate din sală cred. În fine, jocul se poate numi „Ghicește-mi zodia” și profesoara a rămas puțin uimită când a auzit că eu l-am inventat. Cel puțin eu așa cred că l-am inventat, că nu am căutat pe net să văd dacă există. 🙂
De vreo 2 ani însă mi-am dat seama că am o problemă cu datele, cu situarea în timp, cu faptul că prea mi-am încărcat memoria, iar zilele de naștere ale unora dintre oamenii, cu care chiar nu mai mai nicio treabă, din trecutul îndepărtat sau mai apropiat, ar putea fi uitate. Așa că am zis că vreau să aplic principiul mai sus enunțat și să dau delete la tot ce stocasem inutil în memoria mea. Așa se face că anul acesta am rămas eu însămi surprinsă când am văzut câte date de naștere am uitat. Și e super că mi-am eliberat memoria. Am făcut loc pentru informații cu adevărat importante.
Totul a fost să vreau și iată că s-a putut să aplic regula a majori ad minus.
Uneori e bine să fii excepția de la regulă în viață, alteori însă e așa de bine să te pierzi prin mulțime și să nu fii tu mai cu moț. Deși, sinceră să fiu, încă sunt excepția de la principiul ăsta, dar în alte domenii ale vieții mele unde, deși pot mai mult, mult mai mult, nu pot mai puțin pentru că mă împiedic în chestiunile mărunte.
Și știți la ce mă ajută curățenia asta? Mă ajută să-mi mai aranjez și eu ideile din cap că prea am stocat atâtea chestiuni complet inutile, iar mintea mea s-a încâlcit de tot. De aia și scrisul meu la roman s-a împotmolit pe undeva și-l voi relua când îmi aranjez bine fișierele. E primăvară, să facem curățenie! 🙂
La voi cum e: simțiți că uneori puteți mai mult, dar nu puteți mai puțin?
Sursa foto: Cetatea din Făgăraș, arhiva personală
eu am inceput sa uit multe. varsta, oboseala, alte griij.
Dar sunt convinsa ca exercitiul tau din facultate, de memorare date de nastere/zodii e un exercitiu minunat de memorie si tinere activa a creierului. Unii fac sudoku, altii invata o limba straina, altii citesc carti, tu ti-ai gasit calea ta care te tinea activa in prezent, atenta la colegi si realitatea inconjuratoare. Fain exercitiu ai inventat.
Mulțumesc mult, dar eu tocmai asta vreau: să uit! Și mi-am impus să mai și uit date și sunt fericită că am reușit. Mă pierd în detalii și asta mai mult mă sabotează decât să mă ajute la scris: adică da, e super ok ca un roman autobiografic să aibă descrieri și să te plaseze acolo, direct în centrul acțiunii, dar trebuie avut grijă să nu fie prea multe. E complicată treab, muncesc însă… 🙂
Buna! Ce memorie de elefant! ( zic cu invidie ?). Ce bine că ai reușit să uiți. Nici nu realizezi uneori ce mare problema ar fi.. „incarcatura” inutilă.
Eu amestec cifrele între ele, altfel aceleași, ale unui număr. O ciudățenie. ? Numai bine!!
Ce mă bucur c-ai revenit, mi-era dor de tine. Da, e o memorie cu care am fost înzestrată, încă nu încurc nimic, doar că vreau să șterg toate informațiile care nu-mi mai trebuie. De ce trebuie să știu eu în ce zi era născută prietena de acum 30 de ani? La ce îmi folosește? Înțelegi tu ideea…
Cel mai bine este când reuşeşti să uiți tot ce este neplăcut în/din viața ta!
Da, păi e neplăcut să-mi umplu memoria cu date legate de oameni cu care nu mai am nicio treabă în prezent. Vreau să fac loc altor date! 🙂
Mă gândesc cât de prost m-aş fi descurcat la exerciţiul tău. 😳 Nu mă pricep deloc la zodii, nu le ştiu, ştiu aşa, vag, dacă e cineva din familie sau dintre prieteni gemeni şi e-n iunie, atunci da, gemeni e-n iunie, dar atât 😀 Şi te invidiez şi eu, la modul bun, pentru memorie. Îmi amintesc cum ştia mama numerele de telefon fix pe dinafară. Nu, unul, două, ştia numerele tuturor prietenelor, mătuşilor etc. Vorbesc de vremea-n care nu erau mobile, acum şi ea le are-n telefon pe toate. Şi mereu am zis că aş vrea şi eu să pot.… Read more »
Ha-ha, păi uite că eu la școală detestam să rețin poeziile, bine c-a venit Revoluția că aveam unele de ținut minte cu răposații și nu voiam deloc-deloc să le învăț. Ce amintiri mi-ai mai trezit, draga mea Potecuță 🙂 Prin facultate eram disperată să-mi fac tot felul de compatibilități cu alte zodii, prostii din tinerețe și de acolo mi se trage, însă văd că așa am eu memoria, să asociez lucruri și le rețin ușor. Deci da, chiar mă pot lăuda cu orientare asta în timp genial de aproape de adevăr, în spațiu însă, au fost momente când m-am rătăcit… Read more »
La mine nu s-a pronunțat încă divorțul definitiv de fb (apropo, că am citit și articolul acela), dar stăm separați de ceva timp. Niște taxe virtuale comune mă mai țin în loc, probabil. Plec foarte greu dintr-un loc. Dar și cînd… e definitiv 🙂 Și simt că pot și eu mai mult de destule ori și că nu pot mai puțin. Dar uneori nu merită multul ăla și atunci mai bine nu mai fac nimic. Asta despre mine, că întrebi 🙂 Despre tine… îmi place cum ai scris, de aceea am și răspuns, dar ideea e atît de nouă pentru… Read more »
Da, ai văzut și tu că trebuie separare de FB că-i tare păcătos 🙂
Exact asta e ideea articolului: să realizăm că putem și mai puțin din moment ce putem mai mult și să renunțăm la lucruri sau să le facem pe cele de care ne era frică, înainte, să avem mai multă încredere în noi. Și chiar funcționează: m-am analizat și am zis că gata, nu mai vreau să rețin toate inutilitățile și merge. E bine așa, e o senzație de eliberare a minții.
Mulțumesc că-ți place, ți-am zis, scopul e să realizăm și să lucrăm cu noi. 🙂
[…] și de ce greșesc. Mi-am dat seama că este destul de încâlcită mintea mea. Plină de fapte, de cifre, toate de-a […]
[…] Cred că l-am aplicat mai mereu și chiar mi-a guvernat viața, așa că-l voi adapta și pentru cărțile despre care voi vorbi și de acum înainte. Altfel spus mă voi gândi așa: dacă eu aș scrie mâine o carte (în fine ea e începută) și ar apărea pe piață, apoi cineva mi-ar face „recenzia”, cam ce informații mi-aș dori să dezvăluie? Și așa, punându-mă în pielea scriitorului, sper să reușesc pe viitor să nu dezvălui niciodată mai mult decât trebuie sau vreun detaliu pe care scriitorul n-ar vrea ca eu să-l pomenesc. La asta cu detaliile trebuie să lucrez… Read more »
[…] Vous pouvez trouvez l’article en langue roumain à ce lien: Cine poate mai mult, (nu) poate și mai puțin. […]