Aud zilnic oameni care se plâng de oboseală, mame mai ales, dar care nu fac nimic concret pentru a se odihni, nu iau pauză și nu se deconectează. Sunt vremurile în care telefonul este verificat în permanență, suntem mereu conectați la rețelele sociale și zilnic alergăm în lumea asta nebună pentru că “trebuie” să fim la curent cu tot ce se întâmplă, să fim informați, să nu ne scape ceva, să nu ratăm promoțiile… Este secolul în care duminica muncim, iar a doua zi de de Paște/Crăciun suntem din nou în mall, că a mai rămas ceva de cumpărat.
Știu că e la modă ca mamele fie super-eroine cu resurse nelimitate și inepuizabile și să fie conectate non-stop cu tehnologia ca nu cumva să rateze ultimele “descoperiri” în materie de creșterea copiilor, însă am realizat că niciodată nu voi putea să absorb toată informația de care am nevoie ca mamă așa că cel mai bine este să respect valorile în care cred și să-mi ghidez viața după principiile pe care le-am testat deja și care mi se potrivesc de minune și unul dintre ele este să nu muncesc duminica, deși mă mai abat uneori.
Când eram mică, îmi amintesc perfect cum, în vacanțele petrecute la bunici, oamenii de la țară, duminica, dormeau la prânz, mai ales în zilele călduroase de vară și apoi se trezeau, mâncau și stăteau de vorbă în fața porții cu orele.
Atunci parcă timpul se oprea în loc, nu existau rețelele sociale, nici pasiunea pentru telefoanele mobile și oamenii, țărani simpli, așa cum erau bunicii mei, și care munciseră la câmp sau în gospodărie toată săptămâna, erau afară, la poartă, împreună cu alți membri din familie, cu vecini, consăteni și cu sămânță de vorbă. Da, am zis bine sămânță că, de cele mai multe ori, mai spărgeau și semințe de floarea-soarelui, distracția lor care nu costa nimic. Mie îmi plăceau semințele acelea proaspete, care nici să se usuce nu apucau.
Erau vremurile în care femeile nu coceau pâine, nu făceau de mâncare, nu spălau rufe, nu călcau, de cusut și tricotat nici nu poate fi vorba, ci se odihneau, așa erau duminicile copilăriei mele.
Când am mai crescut eu nu aveam cursuri duminica, însă mama mea avea un serviciu în care lucra duminicile și am urât perioada aceea pentru că nu o vedeam, nu luam masa împreună, iar familia nu se reunea în ziua de odihnă.
După ce am devenit mamă pentru prima oară, în primele 3 luni mi-am plâns mult de milă, mă simțeam copleșită de-a dreptul, aveam de multe ori haine pe care le întindeam abia seara deși le spălam dimineața, atât de obosită eram, vedeam pe pielea mea cam ce presupune să muncești 24 de ore din 24, fără weekend-uri, fără vacanțe, cu pauze pe apucate. Nici nu știam dacă e luni sau joi, dacă plouă sau e soare, vedeam doar copilul și nevoile lui.
Maternitatea m-a schimbat enorm pe toate planurile, iar, după câteva luni ale primului copil am simțit că trebuie să fac schimbări majore în viața mea pentru a putea face față îndatoririlor și rolurilor pe care le am așa că am încetat să mai aștept compătimirea celor din jur și am început să iau măsuri.
Am început să-mi pun întrebări și să caut soluții pentru a-mi optimiza munca, am refuzat să cred că mamele sunt sclave și trebuie să le facă mereu pe toate, zi de zi, și ăsta a fost începutul reechilibrării mele ca om.
Am decis singură că trebuie să renunț să mai muncesc duminica, duminica trebuie să fie liberă, porunca a 4-a a Decalogului mi-a devenit dintr-o dată extrem de clară așa că am început să lucrez cu mine la partea asta: să tai tot ce se poate tăia de pe lista de activități de duminică și am reușit, mai am foarte puține de tăiat.
Am început prima dată să realizez cât și de ce muncim duminica și de sărbători încă de când mergeam la supermarketul din cartier și le spuneam doamnelor angajate că pe mine mă mustră foarte tare conștiința că ele muncesc duminicile în loc să fie acasă cu familia doar pentru uituci d-aștia ca mine care nu și-au cumpărat pâine/apă sau alte lucruri de sâmbătă. Și apoi le și promiteam că data viitoare, de rușine, eu nu mă mai întorc în magazin chiar de-ar fi să mor de foame. Am reușit în unele duminici să mă țin de plan, în altele nu, cert e că într-o zi de sâmbătă, nu mică mi-a fost mirarea când, vorbind cu una dintre casiere, îmi spune veselă că proprietarul magazinului a decis să nu se mai lucreze deloc duminica. Nici nu vă spun fericirea mea, am fost extrem de bucuroasă. Deși nu mi se datora mie, m-am bucurat că femeile acelea puteau sta și ele alături de familie și copii.
Azi, pot deja să privesc în urmă, am ani buni în care mi-am păstrat duminica doar pentru familie și, chiar dacă sâmbăta nu-mi văd capul de treburi și muncesc de dimineață până seara, duminica știu că am liber, că e doar a noastră, nu mă simt o sclavă, ci ca un om care poate alege.
Duminica NU vreau să fac treburi casnice, însă pe bloguri mai intru și aici am de lucrat, dar NU nu scriu și nici nu postez articole, tocmai pentru că duminica eu o consider strict pentru familie, e o regulă ce nu trebuie să admită excepții decât foarte-foarte rar adică de 2 ori pe an poate și atunci pentru cazuri cu adevărat importante.
Eu aleg să NU muncesc duminica și de sărbători, aleg să nu merg la Mall a doua/a treia zi de Paște/Crăciun, aleg să mă odihnesc și să încerc să respect cu sfințenie a 4-a poruncă a Decalogului pe care, cred uneori că Dumnezeu a creat-o special pentru mame. Aleg să nu trăiesc în lumea LIKE-urilor, ci în lumea reală, iar atâta timp cât deciziile mele nu-i afectează pe ceilalți, merg înainte pe drumul meu.
Să nu muncesc duminica și de sărbătorile din calendarul ortodox este unul dintre pilonii mei de echilibru ca om și ca mamă și mă ajută să-mi organizez mai bine viața și să-mi conserv resursele pentru restul zilelor săptămânii când sunt cu adevărat ocupată, când mă culc mereu după miezul nopții și când trebuie să fac față multor provocări solicitante atât fizic cât și intelectual.
Decizia mea de a respecta ziua de duminică (de a mă respecta pe mine, eu fiind doar un om și nu perpetuum mobile) îi încântă extrem de tare pe cei mai micuți beneficiari ai familiei noastre, care știu că există o zi la sfârșitul săptămânii plus altele de sărbătoare când mami e doar a lor. Dacă voi reuși în viitor ca duminica nu doar să nu fac treburi casnice, așa cum am reușit să mă educ, ci și să nu intru DELOC pe bloguri, să nu comentez și să nu mă uit la ceas, voi fi cu siguranță o mamă mult mai bună pentru copiii mei, pentru că MAMA DE DUMINICĂ e mama care nu miroase a mâncare, se joacă cu puii ei fără să se uite la ceas, nu tastează nici la calculator și nici pe telefon și e dedicată 100% lor, minunilor din viața ei 🙂 .
La voi cum sunt duminicile?
Eu aşa am ştiut mereu, că Duminica nu se lucrează: nu la câmp, nu spălat, nu cusut şi nu mâncare. La bunici, era aşa cum ai scris, cu oameni la Biserică, apoi la porţi, în poveşti. Acasă, ai mei nu făceau nimic în ziua aia. Era zi de odihnă sau de ieşit la iarbă verde, la grătare, la ştrand, în plimbări. M-am învăţat aşa, nu spăl şi nu aspir în ziua aia. Altceva nici n-am ce face, la bloc, fără copii, cam astea ar fi muncile pe care le-aş fi putut face: spălat, călcat, aspirat. Dar nu, nu le fac.… Read more »
Da, asa era pe vremuri, pe vremurile dinainte de FaceBook 🙁 Si eu am muncit in tinerete duminicile si regret amarnic. Ma bucur ca m-am disciplinat in timp si respect ziua asta de odihna, nici ca putea sa fie alta mai potrivita pentru mine 🙂 Seara racoroasa iti doresc si eu!
Ce fain gândești.
Si nu stiu cati din cei cărora li se pare normal sa fie magazinele deschise non stop se gandesc la bietii angajați, care au si ei familie. Eu zic ca acum lumea a schimbat mersul la biserică duminica pe mersul la templul…consumului.
Îți multumesc mult de tot 🙂 Iti dai seama ca nu se vor inchide mall-urile ca (incerc să nu ma duc eu, ca nu reusesc mereu) nu ma duc eu duminica, insa magazinele de cartier chiar se vor inchide duminica daca se mai strang 2-3 ca mine care isi fac cumparaturile de sambata. Da, FaceBook și alte retele sociale, dar si consumerismul asta de cre vorbesti tu, au reusit schimbarea comportamentului a milioane de oameni si asta e ceva la care trebuie sa ne gandim… Eu ma linistesc duminica la Biserica, imi face bine si nu toti trebuie sa gandeasca… Read more »
Noi muncim si duminicile, acasa, ca altfel nu am de ales (ar trebui sa las grosul pe zilele saptamanii si nu pot si nici nu vreau, asa ca le impart pe ici, pe colo) Cu anii am invatzat ca treburile mi le fac asa cum vreau eu: simple sau complicate ca nu e job unde trebuie sa le fac (si pana la urma si la job am de ales). Asa ca imi impart cele casnice dupa chef si dupa bunul simt: nu calc, nu dezinfectez, meniu si gatit feluri ce iau 15min de efort imi aduce frigider gol vineri seara… Read more »
Iti dai seama ca nu vin eu sa-ti fac regulile la tine acasa 🙂 eu spun doar cum mi-am gasit echilibrul cu alergatura asta, si, aplicand de cativa ani regula -duminica e pentru odihna- ma simt foarte bine 🙂 In rest, si la mine merge masina de spalat vase duminica, din pacate si eu pierd timp pe net uneori duminica, iar la ultima chiar voi renunta definitiv, e un obiectiv.
Si la mine merg masinile, si de rufe, si de vase, si de uscat rufe, duminica, si ma bucur ca le am, pt ca imi scad timpul pettrecut cu astea la jumatate daca nu la 1/4, tot ce fac dupa aia e sa pun alea toate la loc, las ce am nevoie pt cateva zile la indemana, caserolele de mancare, si astea imi cumpara linistea pt cateva seri.
Dar da, ar terbui cumva sa reduc timpul frecat menta pe net, cate o zi, din cand in cand.
Eu sa merg si mai departe, cel putin vara asta: nu doar ca nu o sa fac treburi casnice duminica, dar le voi scadea si pe cele de sambata (le esalonez de luni-vineri) si sa am mai mult timp pentru weekend. Nu as putea sa reununt in veci la dreptul asta de a fi libera duminica 🙂
Si noi lucrăm, dar nu lucrează altii pentru noi. În general, ca sotului i se mai intampla sa tragă cate o fuga pt lucruri mici alimentare. Eu il tot cert că din cauza altora ca el sunt obligați să muncească angajații. El mi-a spus că nu e peste tot asa cu obligația, sunt magazine care merg duminica doar cu cei care sunt voluntari, iar voluntari sunt, că-s bine platiti.
Acum ani mulți aveam un iubit care lucra la IBM și-l trimiteau des în Germania cu munca pentru că știa limba. Așa dădeam și eu fuga pe acolo prin weekend-uri prelungite și așa am apucat a vedea orășele nemțești care nu-s chiar pe harta turistică. Și țin mine și acum ce șocată am fost când îmi zice musiu ăsta al meu vineri seara: „ai nevoie de ceva? că în weekend e închis”. Mi s-a părut așa extraordinar, respectul ăsta față de om, față de timpul lui. Fast forward mai mult de un deceniu, vorbesc în zilele astea cu thailandezi care… Read more »
De Germania am auzit si eu ca este asa cum spui tu si ca sunt magazinele inchise si e bine ca stiu o treaba, desi, iti dai seama ca, daca eu as fi turista si sambata n-as gasi nimic deschis…. 🙂 La partea cu mailu habar n-am care-i faza, de ce sa nu raspunda vineri sau sambata mai ales daca-i important? Imi pot imagina ca intre Thailanda și România diferentele culturale sunt imense asa ca inteleg ca ai adoptat stilul lor daca esti de mult timp acolo.Cand ai copii, adevarul este ca ajungi sa-ti cauti secundele pe unde le-ai pierdut… Read more »
Da, da , asa era cu Germania. Sotul lucra inainte de a veni noi in Franta la o firma dintr-un oras mare nemțesc . Si se plângeau colegii ca magazinele au program mai lung doar într-o zi pe saptamana, cred ca vinerea. Lung era ceva gen 6-7 seara: daca nu isi lua atunci paine, rămâneau fără pe toata saptamana. Dar bag sama ca s-a schimbat si la ei. De 10 ani mergem într-un satuc în fiecare iarna La început, daca nu prevedeam de acasa mancare pe we, era rau, ca totul era inchis. Incet-încet a inceput sa se mai deschida… Read more »
Stephen Covey spune mereu in cartile sale că, pentru ca o persoană să aibă o viață echilibrată ar trebui să aibă grijă de “corpul, mintea, inima și spiritul ei”, asa cum am scris si aici: https://florina.turuga.eu/opinii/invatarea-continua/) iar eu asta fac duminica 🙂 cand simt ca ma odihnesc (deci asigur nevoile corpului), ma duc cand pot la Biserică (am grija de suflet), ma joc cu copiii sau ma intalnesc cu cei dragi sau vizitez locuri noi, citesc etc. (si aici am grija de inimă si de minte).
Tu poti sa faci asta pentru ca in restul saptamanii esti acasa. Stiu ca si eu asa faceam inainte de a lucra. Acum, chiar daca reusesc sa fac mare parte din ce făceam inainte, nu e tot asa. De fapt am inceput sa lucrez duminica de cand am serviciu, apoi si mai mult de cand avem casa, înainte nici macar rufe nu spălam.
Sa stii ca tocmai pentru ca sunt mama full-time si sunt cu copiii mei 24 de ore din 24, m-a obligat sa gasesc solutii pentru a avea duminica eliberata de treburi casnice, tocmai pentru ca in restul zilelor am activitati monotone care sunt foarte stresante pentru orice om dornic de evolutie. Sper sa scriu si o continuare a acestui articol, ca eu cred ca e nevoie 🙂
Da, stiu ca nu e ușor, ca doar am fost ca tine:) Atata ca de cand am serviciu, folosim we pt treburile casnice, înainte puteam si eu sa le includ in timpul saptamanii.
[…] NU am postat în 3 ani și nici nu voi scrie/posta articole duminica/în zilele de sărbătoare din calendarul ortodox pentru că eu consider că atunci am lucruri mai importante de făcut, la fel și voi, plus că nu vreau să muncesc duminica […]
Sa stii ca m-am gandit la articolul tau azi. Sunt in vacanta pt o săptămână, stau acasa, vacanta cea „adevarata” de o luna, în care vom pleca, e peste cateva saptamani. Spre deosebire de perioada de casnica, acum in vacanta ma simt libera, înainte eram tot timpul acasa, dar niciodată cu adevărat libera in cap, ca doar sunt atatea de facut si ma simteam obligata sa le fac. În saptamana asta e alegerea mea sa fac 🙂 si am reusit sa fac o gramada de lucruri. Pe care nu le făcusem înainte desi eu lucrez doar 4 zile pe saptamana… Read more »
Multumesc tare mult ca-mi impartasesti, inca ma gandesc la tine, sa stii, sa scriu continuarea la articolul asta si sa ti-l dedic personal 🙂 .
He-he, mie-mi spui: eu, de cad ma trezesc, fiind non-stop cu ei, nu fac decat sa alerg, ba la unul, ba la altul, uneori mi-as fi dorit sa fie gemeni ca mi-era mai usor cu activitatile si educatia 🙂 Te pup 🙂
[…] ducem lucrurile la extreme. Dacă însă ne aruncăm și muncim 12 ore pe zi, fie zi normală, fie duminică, atunci cu siguranță că, nu doar că nu ne vom alunga tristețea, ci ne vom adânci mai mult. […]
[…] Noul Testament) și a vă stabili un plan (gen 10-20 de pagini pe zi) sau citiți doar duminica că duminica ar trebui să aveți mai mult timp apoi vă găsiți și intervalul orar când să citiți ca să vă puteți […]
[…] de Crăciun ce să mai vorbesc? Mai bine tac că vă fac poftă și am intrat în post. Despre duminicile la țară, am mai […]