Când dăruim, să dăruim din suflet

De când mă știu am tot primit și am dăruit, la rândul meu. Pur și simplu mie mi se pare normal să existe un circuit din ăsta al lucrurilor, iar oamenii să găsească cui să dăruiască ce nu le mai trebuie, lucruri perfect funcționale și care altora le folosesc. Știu că există multe site-uri unde părinții mai vând din lucrurile care le prisosesc copiilor gen hăinuțe, jucării și altele, eu recunosc însă că nu am vândut vreodată ceva și nici nu vreau în viitor s-o fac, prefer să donez. 🙂

De obicei când primesc haine pentru copiii mei, primesc doar de la persoanele foarte apropiate și mi s-a întâmplat să fie de bună calitate și foarte puțin uzate, unele chiar păreau noi, însă au mai fost și cazuri în trecut când am primit body-uri pătate, lăbărțate sau cu capsele deteriorate și chiar lucruri ce nu puteu fi folosite din cauza mirosurilor diverse incompatibile cu sănătatea unui copil sau lucruri pe care copiii mei nu le poartă. Rar, ce-i drept, dar au fost. Eu nu mă supăr când mi se întâmplă asta, ci le iau frumos, le pun în pungă și le duc direct la gunoi. Însă, este bine să facem un exercițiu de imaginație și să ne gândim dacă astfel de lucruri (stricate, rupte, deteriorate) ar ajunge la o persoană nevoiașă și cu stima de sine și așa scăzută cum ar fi.

Eu scriu acest articol tocmai pentru că vreau să fim conștienți de faptul că oamenii nevoiași care depind de actele noastre de binefacere au și ei demnitate, iar noi trebuie să le-o respectăm și să ne gândim bine atunci când donăm ceva și cât de folositor le-ar fi acel lucru, nu doar să donăm de dragul de a ne numi și noi altruiști.

Când vrem să dăruim ceva, ar fi minunat să respectăm niște minime reguli de bun simț pentru că numai așa actul de donare își atinge scopul.

• Prima regulă e că, dacă vrem să donăm, e musai să și întrebăm omul, este absolut obligatoriu să întrebi persoana căreia vrei să dăruiești ceva ce nu-ți mai trebuie, dacă are nevoie și să-i explici la ce te-ai gândit că sunt cazuri când omul poate are destule perechi de pantaloni la copil încât să nu mai vrea încă una sau poate nu primește încălțăminte din principiu sau altceva. Puteți face și poze. Eu, de exemplu, nu primesc jucării folosite. Nu-mi place, nu vreau plușuri care au aparținut altor copii din simplul motiv că am eu destule pe care le adun zilnic de prin casă 🙂 deci chiar zic că este extrem de utilă comunicarea. Un simplu telefon prealabil poate face diferența .
• Apoi trebuie să vedem cui donăm, adică să vedem destinatarul că, dacă vorbim de prieteni, rude sau alte cunoștințe cu o condiție socială asemănătoare cu a noastră, dar care au copiii mai mici decât ai noștri, să spunem, e recomandat să donăm obiecte d-ale copiilor în perfectă stare, și singurul lor neajuns să fie că au rămas mici sau sunt nepotrivite vârstei (gen jocuri, cărți, materiale didactice etc.).
• O altă regulă de bun simț ar fi să anunțăm persoana căreia îi facem donarea de obiecte de eventualele neajunsuri ale lucrurilor: mie mi s-a întâmplat să primesc un pulover tricotat foarte frumos pentru copiii mei, dar care nu avea nasturii cusuți și îi trebuiau vreo 7-8. Pe mine nu m-a deranjat că nu am fost anunțată pentru că mie oricum îmi place să cos și am mai avut și dreptul să-mi aleg singură nasturii pe deasupra 🙂 , dar, dacă eu aș dona așa ceva, aș anunța cu siguranță persoana și chiar aș întreba-o dacă vrea să-i cumpăr nasturi sau are ea unii potriviți.
• Tot referitor la nasturi, dacă donăm unor persoane aflate într-o situație grea, gen victime ale unor calamități, poate inundații, incendii sau alte cazuri grave, atunci eu una nu aș dona în veci haine, sau încălțăminte fără nasturi, fără fermoare, fără șireturi, ba chiar mi se pare că aș insulta bieții oameni cărora numai de cusut nasturi nu le mai arde 🙁 . Deci, cred că puțină grijă, puțină atenție la detalii și puțin bun simț nu strică nimănui.
• Să avem grijă și cu petele că sunt pete și pete, pot fi pete la pantalonii de copil undeva sus, în zona curelei și acolo nu-i o tragedie că ai o pată de o unghie sau poate fi o pereche de pantaloni, o fustă/ rochie, pulover etc. de culoare foarte deschisă cu o pată situată undeva central care compromite complet acel obiect vestimentar așa că recomandarea e să nu donam așa ceva cuiva. Îl ducem frumos în pungă și-l punem în pubelele acelea speciale și decid oamenii de la sortare ce fac cu acel lucru.
• Mirosul lucrurilor pe care le dăruim este extrem de important: dacă lucrurile care fac obiectul donației noastre miros a mucegai, a balsam/ detergent puternic de rufe, a benzină, a mai știu eu ce, mai bine să le aruncăm sau să le spălăm bine (dacă vorbim de haine) decât să le facem neplăceri altora. Deci să nu ignorăm aspectul ăsta pentru că, atunci când destinatarii sunt copiii mici, chiar nu te joci cu mirosuri puternice care le pot afecta cu ușurință sănătatea 🙁  plus că nu știu ce părinte ar primi asemenea „donație”.

Ca  o concluzie, atunci când auziți de oameni sinistrați, oameni care au rămas în urma unei calamități naturale fără bunuri încercați să vă puneți mai întâi în locul lor și atunci sigur le veți dărui din suflet lucruri folositoare și în perfectă stare de funcționare fie că vorbim de aparate casnice, mobilier, haine, pături etc. Donarea nu este sinonimă cu aruncarea (la gunoi)!

În ultimă instanță să nu uităm nici că donările de lucruri nu presupun obligații din partea celui care primește așa că atunci când dăruim, să dăruim din suflet și să nu așteptăm nimic în schimb. Un simplu „Mulțumesc” cred că este suficient, dar să nu ne supărăm când nu-l primim că mai sunt și cazuri din astea, ci să fim mulțumiți în sufletul nostru că am putut ajuta. 🙂

Sper că v-au fost de folos ideile mele și v-au pus puțin pe gânduri și îmi doresc să nu vă fi trezit amintiri neplăcute în calitatea voastră de primitori.