Când dăruim, să dăruim din suflet

De când îmi amintesc, întotdeauna am dat și am primit. Mi se pare firesc să existe un circuit al lucrurilor, unde oamenii pot gasi pe cineva caruia să-i dea lucruri de care nu mai au nevoie, lucruri care sunt perfect funcționale și pe care alții le pot folosi. Știu că există multe site-uri pe internet unde părinții încă mai vând articole de care copiii lor nu au nevoie, cum ar fi haine, jucării și așa mai departe. Mărturisesc că eu nu am vândut niciodată nimic și nici nu vreau să o fac în viitor, prefer să donez.

De obicei, atunci când primesc haine pentru copiii mei, o fac doar prin intermediul unor persoane foarte apropiate. Lucrurile sunt aproape întotdeauna de bună calitate și putin purtate, unele chiar par noi. Din nefericire, în trecut, în rare ocazii, am primit body-uri pătate sau rupte, sau chiar articole inutilizabile din cauza diverselor mirosuri incompatibile cu sănătatea unui copil. Sau lucruri pe care copiii mei nu le poartă. Când mi se întâmplă asta, le pun direct la coșul de gunoi. Totuși, este bine să facem un exercițiu de imaginație și să ne gândim cum ar fi dacă astfel de lucruri (desirate, deteriorate) ar ajunge în posesia unei persoane nevoiașe care are și o stimă de sine scăzută…

Eu scriu acest articol tocmai pentru că vreau să fim conștienți de faptul că oamenii nevoiași, care depind de actele noastre de binefacere au și ei demnitate. Noi trebuie să ii respectăm și să ne gândim bine atunci când donăm ceva și cât de folositor ar fi acel lucru, nu doar să donăm de dragul de a ne numi și noi altruiști.

Când vrem să dăruim ceva, ar fi minunat să respectăm niște minime reguli de bun simț pentru că numai așa actul de donare își atinge scopul.

– Prima regulă e că, dacă vrem să donăm, e important să și întrebăm omul. Este absolut obligatoriu să întrebi persoana căreia vrei să dăruiești ceva ce nu-ți mai trebuie, dacă are nevoie și să-i explici la ce te-ai gândit, că sunt cazuri când persoana poate are destule perechi de pantaloni la copil încât să nu mai vrea încă una sau poate nu primește încălțăminte din principiu sau altceva. Puteți face și poze. Eu, de exemplu, nu primesc jucării folosite. Nu-mi place, nu vreau plușuri care au aparținut altor copii din simplul motiv că am eu destule pe care le adun zilnic de prin casă.  Deci eu zic că este extrem de utilă comunicarea. Un simplu telefon prealabil poate face diferența .

• Apoi trebuie să vedem cui donăm, adică să vedem destinatarul. Dacă vorbim de prieteni, rude sau alte cunoștințe cu o condiție socială asemănătoare cu a noastră, dar care au copiii mai mici decât ai noștri, să spunem, e recomandat să donăm obiecte d-ale copiilor în perfectă stare, și singurul lor neajuns să fie că au rămas mici sau sunt nepotrivite vârstei (gen jocuri, cărți, materiale didactice etc.).
• O altă regulă de bun simț ar fi să anunțăm persoana căreia îi facem donarea de obiecte de eventualele neajunsuri ale lucrurilor: mie mi s-a întâmplat să primesc un pulover tricotat foarte frumos pentru copiii mei, dar care nu avea nasturii cusuți.  Ii trebuiau vreo 7-8. Pe mine nu m-a deranjat că nu am fost anunțată pentru că mie oricum îmi place să cos și am mai avut și dreptul să-mi aleg singură nasturii pe deasupra, dar, dacă eu aș dona așa ceva, aș anunța cu siguranță persoana și chiar aș întreba-o dacă vrea să-i cumpăr nasturi sau are ea unii potriviți.
• Tot referitor la nasturi, dacă donăm unor persoane aflate într-o situație grea, gen victime ale unor calamități, poate inundații, incendii sau alte cazuri grave, atunci eu una nu aș dona în veci haine, sau încălțăminte fără nasturi, fără fermoare, fără șireturi, ba chiar mi se pare că aș insulta bieții oameni cărora numai de cusut nasturi nu le mai arde . Deci, cred că puțină grijă, puțină atenție la detalii și puțin bun simț nu strică nimănui.

• Să avem grijă și cu petele că sunt pete și pete, pot fi pete la pantalonii de copil undeva sus, în zona curelei și acolo nu-i o tragedie că ai o pată de o unghie sau poate fi o pereche de pantaloni, o fustă/ rochie, pulover etc. de culoare foarte deschisă cu o pată situată undeva central care compromite complet acel obiect vestimentar așa că recomandarea e să nu donam așa ceva cuiva. 
• Mirosul obiectelor pe care le dăruim este extrem de important: dacă obiectele pe care le dăruim miros a mucegai, a balsam de rufe puternic/detergent, a benzină etc., este mai bine să le aruncăm sau să le spălăm cu grijă (dacă sunt haine și dacă este posibil) decât să-i deranjăm pe ceilalți. Deci să nu neglijăm acest aspect pentru că atunci când destinatarii sunt copii mici, chiar nu te joci cu mirosuri puternice care le pot afecta ușor sănătatea, de altfel nu știu ce părinte ar primi un astfel de „cadou”.
• În concluzie, atunci când auziți de oameni afectați de un dezastru natural, încercați să vă puneți mai întâi în locul lor și cu siguranță le veți dărui lucruri utile și în perfectă stare de funcționare, fie că este vorba de electrocasnice, mobilier, haine, pături etc.
• În final, să nu uităm că a dărui nu implică nicio obligație din partea celui care primește, așa că atunci când dăruim, să dăruim din inimă și să nu așteptăm nimic în schimb. Un simplu „Mulțumesc” mi se pare suficient, dar să nu ne supărăm dacă nu-l primim nici pe acela, pentru că există și astfel de cazuri, ci să fim fericiți în sufletul nostru că am putut ajuta.

Sper că ideile mele v-au fost de ajutor și că v-au pus puțin pe gânduri. 🙂