L-a văzut cineva pe mai

Aș fi putut jura că e aici, pe undeva. Mai că l-am zărit de dimineață când m-am trezit mai buimacă decât mă culcasem.

Nu era el, nu-i așa? S-a dus și acest mai! Mai repede decât aș fi vrut, mai discret decât mi-aș fi imaginat! 

De ce s-o fi grăbit? Ce dacă mai stătea și el puțin cu mine? Îi plângeau copiii acasă de foame? Să-i mai fi simțit și eu bucuria și mângâierea caldă. Bucuria de început și mângâierea caldă de final. A micuțului mai, zis și Florar.

Dar… dacă m-aș fi născut în mai? Cum ar fi fost? Sunt sigură că tot Florina m-ar fi chemat, ba numele meu s-ar fi potrivit chiar mai bine. Și, grăbită de-aș fi fost, să mă nasc așa mai pe la început, tot cornițe ca acum aș fi avut. Poate mai tocite puțin, ca de primăvară.

Mi-e dor de mai.

Dacă-l vedeți cumva, să-i mai spuneți doar atât vă rog: să nu mai alerge atât! 

Și să-i mai transmiteți că, din dragoste pentru el, o să mă prefac în acest iunie care a năvălit peste noi, că mai al meu n-a plecat. Și lui o să-i cer pe un ton copilăresc: mai… stai cu mine!

Semnat: eu, azi 3 iunie.

5 1 vote
Article Rating