Apariția caninilor – Mic ghid de supraviețuire pentru nopțile nedormite

Mai e puțin și se termină luna august și, odată cu ea, și vara asta grea că pentru mine a fost cu adevărat provocatoare. Cred că dintre toate solicitările pe care mamele le au în creșterea și educarea propriilor copii, lipsa somnului mie, ca mamă a doi copii mici, mi s-a părut un obstacol aproape insurmontabil la un moment dat când chiar credeam c-o să mor de epuizare. Am supraviețuit, Slava Domnului și la ora la care scriu copiii mei au amândoi caninii ieșiți 🙂

Dar… drumul a fost lung și, la băiețelul meu, căruia i-au erupt caninii la puțin timp după ce a împlinit 2 anișori, lucrurile au fost foarte complicate, mai exact lunile iunie și iulie ale acestui an, am numărat eu vreo 50 de nopți de nesomn. Nu a fost cea mai lungă perioadă din viața mea, la fetița mea am rezistat la și mai multe noți, dar atunci eram și eu mai tânără.

Vara asta lucrurile au decurs astfel: într-o noapte normală după ce m-am așezat la somn, eu culcându-mă de obice după ora 00.00, m-am trezit pe la 00.30, în țipetele celui mic, e clar că-l durea ceva, am mers la el, am încercat să-l calmez și copilul a adormit la loc, în camera lui și în pătuțul lui, cum doarme de când e mic. Însă, pe la 2.30 din nou urlete, din nou la el, a mai durat un sfert de oră să-l adorm și, ce credeți, pe la 5 era din nou treaz.

Prima noapte nu am stat să-l caut să văd dacă-i gingia umflată sau ceva, am zis că e un caz izolat și va fi bine. Dar au urmat alte nu știu câte nopți când eu mă așezam la somn la 00.15, de exemplu și la 00.30 mă trezeam în plânsetele băiețelului meu așa că am realizat că este vorba despre canini și am încercat ca orice mamă să-i alin suferința, să-l mângâi, el nu plângea încontinuu, el doar se trezea plângând, probabil erau dureri din acelea care zvâcnesc și apoi venea în camera noastră și mă lua de mână să-l duc la somn.

Ceea ce vreau să vă spun în acest articol nu e doar să vă împărtășesc cum a fost la mine, ci să și încerc să vă dau idei (sfaturi nu-mi permit să dau nimănui) despre cum să supraviețuiți și să treceți cu bine peste așa o solicitare că nu e de glumă cu lipsa somnului, pe care le puteți aplica dacă simțiți că se potrivesc nevoilor voastre. Aș puncta următoarele:

  1. Când vă va trezi prima noapte copilul încercați să descoperiți motivul, poate să nu fie din cauza apariției caninilor, ci poate îi mai e foame, poate e cum se dezvoltă creiereul lor, poate îi e frig, poate l-a mușcat ceva etc.
  2. Dacă deja situația începe să se repete, nopțile nedormite devin obișnuință și știți sigur că e de la canini, nu vă așteptați să treacă într-o săptămână că nu va trece, ci începeți un plan de bătaie, cui să cereți ajutorul, când să recuperați somnul, cine să vă mai suplinească lipsa în legătură cu celălalt/ ceilalți copil/copii.
  3. Nu vă supraestimați crezând că sunteți perpetuum mobile și veți reuși în continuare să aveți exact același randament în activitățile voastre obișnuite, ci încercați să vă ajustați așteptările pe care le aveți de la propria persoană că nu moare nimeni dacă nu spălați aragazul o săptămână, de exemplu, sau dacă nu v-ați șters geamurile.
  4. Ignorați absolut orice sfat binevenit de la “experții” în parenting care sunt buni la teorie și spun că cei mici TREBUIE să doarmă DOAR în pătuțul lor. Nu, cei mici, e recomandat să doarmă în patul lor, dar pot dormi și o perioadă în pat cu mama, dacă asta îi ajută și pe ei dar și pe mamă să se odihnească pentru că cei mici TREBUIE să aibă în continuare o mamă.
  5. Nu vă pierdeți timpul, puținul timp în care chiar vă simțiți o clipă odihnite pentru că în rest, de la atâtea noți nedormite nu veți fi foarte ok ca stare de spirit, cu persoane negativiste, depresive etc. spuneți-le respectuos și cald că treceți printr-o perioadă extrem de solicitantă, să vă înțeleagă și CHIAR AVEȚI NEVOIE DE ODIHNĂ PE TOATE PLANURILE, aveți nevoie de liniște și pozitivism în jurul vostru.
  6. Dacă cel mic nu vrea să doarmă în patul părinților sau chiar în pătuțul lui, dar mutat în camera părinților, găsiți altă metodă. Eu, de exemplu, fiind și vară mi-am improvizat niște saltele și dormeam pe jos, exact lângă pătuțul lui, mângâindu-l și chiar ațipeam vă spun sincer, apoi mă trezeam de pe la 5 și apucam niște ore legate de somn până la 9 în patul meu în cel mai fericit caz.
  7. Cereți ajutorul celor apropiați: dacă se poate trezi soțul măcar vinerea noaptea și sâmbăta când nu lucrează, atunci măcar atunci profitați și dormiți.
  8. Nu subestimați problema lipsei somnului și profitați de somnul de prânz al copilului/ copiilor pentru a vă odihni, nu sunteți mamă mai puțin bună dacă lăsați totul și dormiți o oră, vă veți trezi astfel cu puterea de a avea grijă de copil și de a nu face greșeli. O mamă care e neodihnită poate face greșeli grave din cauza oboselii gen să nu curețe bine peștele de oase pe care-l dă copilului (nu mi s-a întâmplat, Slavă Domnului, dar mi-am imaginat un caz grav, deci nu o luați ca pe o glumă că e serios).
  9. Dacă simțiți că e gravă starea de sănătate fizică în care ați ajuns după multe noți nedormite, mergeți la medic, eu ajunsesem într-un punct în care, când mă așezam la somn la prânz, mă trezeam speriată crezând că plânge copilul IAR, aproape că aveam atacuri de panică adică starea aia în care dormi, dar nu te odihnești. Nu am mers la medic pentru că i-au ieșit caninii și situația a revenit la normal, dar am vrut să știți că se poate și așa.
  10. Păstrați-vă speranța, e doar o etapă, rămâneți optimiste, va trece cum au trecut și colicii și altele, pe mine m-au ajutat rugăciunile, am simțit că primesc puterea de la Dumnezeu și a trecut și vara asta grea, acum e bine, dorm și ei, dorm și eu 🙂

Sper că v-au fost de folos ideile mele și, când copilul va ajunge la faza apariției caninilor, veți putea să o depășiți împreună, cu consum minim de energie bazându-vă pe instinctul de mamă, pe ajutorul celor apropiați pentru că suportul social chiar contează și pe tot ceea ce ați citit și ați aflat de la cei din jur.

Este important să aveți încrederea că va trece, va fi bine, îmi aduc aminte cum m-am trezit eu de fericită în prima noapte întreagă de somn 🙂  Calmante eu nu i-am dat deloc copilului, dar asta nu e ceva ce recomand, e ceva ce am făcut că am simțit.

Important e să nu vă supraestimați sănătatea, lipsa somnului nu e ceva de ignorat, iar articolul nu este destinat doar mamelor ci tuturor celor care, la un moment dat în viață, se confruntă cu lipsa somnului și a odihnei.

 

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.