Anul ce tocmai s-a încheiat mi-a dat o lecție, una dintre lecții, că mi-a dat el mai multe, pe care v-o împărtășesc și vouă: iată cum, mergând eu la dentist în sezonul toamnă-iarnă și nu vara cum ar trebui, am pățit ceva ce m-a pus pe gânduri.
Fiind chitită pe ideea că trebuie să-mi scot o măsea de minte, i-am cerut medicului lucrul ăsta, i-am adus și radiografia, omul a zis că-i ok, a făcut anestezia și gata… am scăpat de măsea. Mai greu că s-a luptat el ceva acolo, dar a scos-o întreagă. Neștiind clar dacă o să-mi dea sau nu o foaie din aceea cu indicații după extracție am vorbit în timp ce-și făcea anestezia efectul despre ce să fac după, ce să mănânc, ce nu etc. Și medicul mi-a zis clar că va fi ceva durere după ce trece efectul anesteziei, să iau un calmant și apoi dacă am vreo problemă să vin la cabinet. Asta se întâmpla miercuri seară. Am plecat fericită că a reușit în sfârșit s-o scoată întreagă că doar știți cum e cu măselele astea de minte că ies mai greu, mă cam durea falca așa pe drum, apoi ajunsă acasă am scos și am aruncat compresa aia după o oră cum mi-a zis medicul, deși, sincer, cred că am ținut-o mai mult, ceva mai mult…
Seara și noaptea, văzând că am dureri, am luat un calmant și am reușit să adorm. A doua zi însă m-am trezit în durere și nu prea înțelegeam de ce. Am mâncat pe cealaltă parte, alimente moi, fără lactate și altele din ce știam eu de la extracții mai vechi, dar degeaba că durerea era acolo. Și am stat așa în durere tot sperând c-o să-mi treacă toată ziua de joi. Vineri, deși era ultima zi lucrătoare, m-am trezit iar în durere și o durere din aia cumplită că nu mai știam ce mă doare, locul extracției, măselele de jos, de sus, în fine, îmi radia în toată gura, am zis lasă că rezist așa și nu merg la medic, deși omul îmi spusese clar să merg dacă apare ceva. Mi-am făcut planul să iau calmantul doar seara înainte sa dorm și ziua să ignor durerea și am „ignorat-o” așa de bine că mai aveam puțin și intram în depresie de atâta durere.
Apoi a venit weekend-ul și am suportat cu stoicism durerea și sâmbătă și duminică doar tot cu un singur calmant seara. Luni, însă, m-a trezit copilul meu mai mic pe la 4 dimineața că vrea să dorm cu el, și la ora aia aveam niște dureri de am zis: GATA, e suficient, am îndurat prea mult, mă duc să văd ce-o fi acolo, eu bănuind că la cum a tot tras medicul să extragă măseaua aia mai încăpățânată, mi-o mai fi deranjat alta sau o fi vreo altă carie pe undeva.
Și iată-mă luni la medic, m-a primit omul imediat în cabinet și cred că s-a minunat și el de ce-am stat cu durerea. Diagnosticul era clar: alveolită postextracțională, era o excepție, am citit și eu apoi pe net, cauza putea fi chiar faptul că am ținut eu pansamentul ăla mai mult în gură ca să nu sângereze locul sau putea fi alta. Cert e că ar fi trebuit să ajung de săptămâna trecută nu să stau atâtea zile în durere sau măcar să iau vreo 2-3 calmante pe zi, nu unul singur cum am făcut eu. 🙁
A chiuretat medicul locul cu pricina, a spălat osul acolo și m-a chemat zilnic vreo alte 4-5 zile ca să ne asigurăm că evoluează bine… de data asta. Și iată cum am realizat din toată experiența asta cu adevărat dureroasă că, uneori, ne e greu, ne doare, suferim, dar o facem din vina noastră și problema era la mine pentru că m-am obișnuit cu durerea…
Am folosit pluralul în titlu pentru că știu că nu sunt singura care în viața ei a îndurat anumite aspecte care nu i-au plăcut doar pentru simplul fapt că așa s-a obișnuit. Am stat și stăm uneori în relații toxice fie ele de iubire sau de prietenie sau char de rudenie, avem lucruri pe care trebuie să ni le rezolvăm și care ar trebui să fie prioritate zero și totuși noi amânăm pe motiv că ne-am obișnuit cu răul, așa e viața, nu poate fi perfectă, nu?
Viața nu e perfectă, dar când ne doare ceva, când ne doare fizic sau sufletește, cu siguranță că ar trebui să vedem de unde vine durerea, să cerem ajutorul dacă nu ține de competența noastră și să nu mai suferim aiurea că nu ne face nimeni statuie dacă-i spunem ce rezistenți suntem noi la durere și câte putem îndura.
Ăsta e unul dintre gândurile mele de la început de an și început de nou deceniu: să am grijă ca atunci când mă doare, să fac cumva să scap mai repede și mai eficient de acea durere, să încerc să cercetez cauza și să înlătur repede efectul, să nu-i permit să-mi fure liniștea, să-mi stoarcă lacrimi, să-mi tulbure viața sau să-mi provoace insomnii, anxietate etc.
Viața chiar e frumoasă când ai oamenii potriviți lângă tine și sunteți toți sănătoși, restul se rezolvă de la sine! 🙂
LA MULȚI ANI!
Voi cu ce gânduri pășiți în 2020?
Of…Da, uneori stam cu durerea. La mine acum nu-i chiar durere, dar de 3 luni mi-am facut niste ochelari noi cu care nu vedeam bine, dar mi-era jenă să bat la cap opticianul, ca si cum eu as fi de vina ca nu vad. Mi-a explicat ca trebuie sa ma adaptez la tehnologia lentilelor. După 3 zile de migrena si de vazut rau, am devenit mai combativa. Acum astept cu interes a 3-a pereche de lentile care, după promisiunile lui, sunt la fel ca cele pe care le purtam inainte. Sper sa imi port in sfarsit noii ochelari. Sanatate multa… Read more »
Adevarul e ca nu-i de joaca cu problemele de sanatate si, cand imi spui de ochi, chiar trebuie sa ai mare grija de ei, stii vorba aia, „ca de ochii din cap”, Doamne ajuta sa fie cei potriviti (ultimii ochelari). Si eu iti doresc sanatate la fel cum doresc tuturor mamelor din lume 🙂
Multumesc. Dar de ce zici ca vara e de mers la dentist? Eu nu stiam, dar merg vara in România. Mi s-a rupt o bucățică de măsea nu de mult si m-am dus aici. Nu-i vorba ca m-a costat de 8 ori mai mult ca in Ro, dar am picat pe mana cuiva in care n-am avut incredere si imi răspundea la întrebările mele ca la o proasta care nu intelege nimic, se contrazicea de la o consultatie la alta, si-a bagat freza in masea si mi-a frezat-o pana n-a mai ramas nimic din ea, deci buna pt coroana. Am… Read more »
Vara nu e risc si de alte complicatii nefiind frig, ma refer la sinuzita, gripa etc. Uite, citeste cand ai timp, dar printr randuri, adica doar partea legata de durerea de masea, ce am scris in articolul asta de acum 1 an si o sa vezi ce complicatii grave pot da maselele tratate toamna-iarna 🙁 Mie mi-e greu si sa-mia mintesc prin ce am trecut atunci…:
https://www.printesaurbana.ro/2019/01/cand-altcineva-crede-in-tine-mai-mult-decat-crezi-tu.html
Ti-a fost f greu…saraca de tine. Bine ca s-a terminat totul cu bine.
Au fost printre primele dati in viata mea cand ma temeam ca nu apuc sa implinesc anii. Am facut operatia cu o saptamana inainte de ziua mea. Durerile fizice din anul ala au fost cu adevarat cumplite. Da, bine c-a trecut!
Deci titlul si concluzia ta sunt atat de profunde si adevarate…
Imi pare rau de aventura la dentist.
Sa stii ca m-am gandit mult daca sa scriu sau nu articolul, dar am zis ca e bine sa reamintesc niste adevaruri ca e un adevar, pana la urma si am patit-o cu totii macar o data in viata…
La multi ani, Florina!!! Sa ai un an cum ti-l doresti pentru tine si ai tai.
Ai mare dreptate cu obisnuinta si cu blazarea in durere. Eu, dupa experienta mea, zic ca toti trebuie sa tindem spre calitatea vietii, din care e exclusa durerea, oricum ar fi.
Imi pare rau ca ai suferit. Finalul m-a linistit. ”Viața chiar e frumoasă când ai oamenii potriviți lângă tine și sunteți toți sănătoși, restul se rezolvă de la sine! ” Sa ai o zi buna!! 🙂
Multumesc! La multi ani si tie, Ina 🙂 Sa fim sanatosi cu totii!
Da, trebuie sa vedem care-i treaba cu durerea atunci cand apare. Uneori insa, ne doare si nu stim ca ne doare si nu ca-n exemplul meu unde ma durea toata dantura de pe partea aia … 🙁
Ar fi bine dacă am trage concluzii şi am învăţa ceva din toate. Dar avem uneori tendinţa ca după ce nu mai doare să uităm cu totul. Şi când e vorba de a ne pune pe primul loc.
La mulţi ani! Să fie un an plin de motive de bucurie, sănătate şi numai cu bine!
Da, da, stiu la ce te referi. Eu ma straduiesc sa invat, uneori reusesc, alteori mai uit.
La multi ani si tie, sa fie un inceput de nou deceniu foarte bun 🙂
Din păcate, relațiile toxice dau dureri sufletului. Ei, e greu să te îndepărtezi, mai ales dacă cea cu care ar trebui să fii în cele mai bune relații, îți otrăveşte până şi aerul din jur. Dar, pui mâna pe bisturiu şi-ți amputezi sufletul, ierți şi pleci…
Minunat articol! Şi dacă nu ți-am spus: să ai un an aşa cum îl vrei tu! La mulți ani!
Stiu ca-i greu si stiu si cat dor ranile sufletesti, dar nimic nu-i vesnic pe pamant si toate trec pana la urma. Important e sa facem cumva sa curmam mai din timp durerea, sa comunicam, sa cerem, sa nu mai oferim cand simtim ca oferim prea mult si chiar sa ne separam de ce ne doare cand e cazul.
Multumesc! La multi ani si tie, Aura si spor in toate. Sa fie cu sanatate, asta vreau cel mai mult 🙂