Într-o dimineață din săptămâna asta friguroasă m-am trezit fericită, da, eram foarte energică și aveam așa o stare euforică de parcă descoperisem ceva. Și așa era, încolțise de mult timp în mintea mea ideea de a face o piesă de teatru la una dintre poveștile scrise de mine din cartea Tribunalul Pădurii. Deja aveam în minte cum va fi și mai ales cât de mult se vor distra copiii mei. Am ales povestea Minciuna pentru că are mai puține personaje și apoi am scos la imprimantă scenariul, adică povestea toată, dar cu replicile fiecărui personaj subliniate.

Ceea ce am urmărit a fost nu doar să ne distrăm în familie, ci și să petrec ceva mai mult timp cu fiica mea. Am așteptat să iasă din casă soțul meu cu băiețelul la cumpărături și noi două ne-am pus pe construit: am ales piesele de lego, personajele, cum va arăta grădina, casa Vulpei, apoi am făcut pozele pe care le vedeți voi și după ce-am terminat cu pozele ne-am jucat, iar, când au venit ei, ne-am jucat iar citind scenariul 🙂

Iată personajele: Fetița mea-Vulpița care fură trandafirii din Grădina Tribunalului Pădurii, eu-Vulpea, soțul meu-Povestitorul și Judecătoarea Bufniță, iar băiețelul-Polițistul Porumbel.

Se vede în poza de sus cât de mult au muncit Judecătoarea Bufniță (adică puiul ăla galben că nu am o bufniță încă) și Polițistul Porumbel (rățușca aia maro că nu am un porumbel) 🙂 la grădina asta minunată plină de boboci de trandafir roșii și roz, ba chiar și galbeni! Ce poate fi mai relaxant decât să privești trandafirii din Grădina Tribunalului Pădurii?  🙂

Dar cine apare, ați văzut și voi căt de bine s-a ascuns? (În locul Vulpiței am folosit o veveriță că era de talie mai mică, iar pe post de mama Vulpe am folosit chiar o vulpe de la LEGO).

Și iată cum, unul câte câte unul, trandafirii dispar: nu a mai rămas nici măcar un singur trandafir roz, Vulpița a ales doar trandafiri roșii și roz pebtru a-i dărui mamei de ziua ei.

Bufnița și ajutorul ei privesc neputincioși cum trandafirii dispar cu tot cu micuța hoață cu codița stufoasă…

Hm… dar Judecătoarea Bufniță, cu înțelepciunea ei  are  un plan… 🙂 Mai țineți minte?

Așa că, dis-de dimineață, cine se înfățișează la ușa casei Vulpei?

Bine hai fiți și voi înțelegători, Bufnițele nu sunt niciodată matinale, de aia dis-de-dimineață înseamnă de fapt ora 13.23 🙂 🙂 🙂  Important e că au ajuns să-și pună planul în aplicare, iar mama Vulpe i-a primit bucuroasă în casă fără să bănuiască o clipă motivul vizitei lor…

Hm… dar ce vede Bufnița după ce-și rotește privirea ei ageră prin încăpere? Exact: două vaze pline de trandafiri roșii și roz, desigur 🙂

Vulpea află cu ocazia asta că florile nu au fost luate de la marginea Pădurii cum o mințise fiica ei, ci erau chiar trandafirii din Gradina Tribunalului Pădurii. Ce dezamăgire… 🙁

Iată că apare și Vulpița… Oare ce-o avea de spus?

Pusă în fața dovezilor și văzând că mama ei a aflat de minciună, Vulpița își recunoaște vina, iar Judecătoarea Bufniță o iartă și îi explică cu blândețe că nu e frumos să minți pentru că orice minciună se descoperă mai devreme sau mai târziu… Vulpița înțelege și apoi  se oferă bucuroasă să ajute și ea la grădinărit în viitor, iar ajutorul ei este primit cu mare bucurie de Judecătoarea Bufniță și Polițistul Porumbel. Mama Vulpe își îmbrățișează fata (la fel cum fac și eu cu fiică-mea la sfârșitul piesei noastre de teatru) și totul se termină cu bine 🙂 .

La finalul poveștii, Vulpița învață 3 lecții importante:

  • că fiecare greșeală se plătește,
  • nicio minciună nu rămâne nedescoperită, iar
  • munca trebuie respectată. 🙂

V-a plăcut piesa noastră de teatru? Acum că am prins gustul, abia aștept să mai pun în scenă și alte povești și nu neapărat scrise de mine, mă gândesc pe viitor la Cenusăreasa, Albă ca Zăpada sau chiar altele mai noi 🙂

Cum vi s-a părut ideea mea? Voi ați încerca așa ceva acasă sau ați făcut-o deja?

0 0 vote
Article Rating

Îți recomand și:

Cu peste un deceniu în urmă...
De pe vremea bunicii culese...
Apariția caninilor - Mic ghid de supraviețuire pentru nopțile nedormite