Învățarea continuă…

Săptămâna asta eram în tren cu familia, aveam de parcurs un drum lung de la mare înapoi la Bașov și, cum mai aveam ceva de parcurs, iar copiii adormiseră, am început să-mi citesc e-mailul (FB nu am pe telefon) și am dat de articolul Ioanei – Prințesa Urbana, unul dintre cele mai emoționante pe care le-am citit în ultima vreme, un articol pe care-l citești cu lacrimi în ochi, nu cred că se poate altfel.

De pe geamul trenului se vedea cum se înserează, copiii dormeau și eu citeam, citeam și meditam, mă gândeam la toți oamenii apropiați sau din familie și care nu mai sunt, la amintirile pe care le am eu despre ei, apoi mă gândeam la ce amintiri voi lăsa eu în urma mea. Oare ce-și vor aminti copiii mei despre mine când vor crește, vor reține gustul vreunui sos pe care-l fac sau vreun cântecel fredonat de mine așa fără voce cum sunt sau își vor aminti de râsul meu grăsuț, cum îi place fiicei mele să spună? Nu știu ce moștenire voi lăsa, însă deja încep să văd ce moștenire genetică au copiii mei, ce anume le-am transmis în cei 50% cât au din mama lor și, din păcate, găsesc deseori defectele mele la ei, cum ar fi încăpățânarea.

Nu știu cât de mult ne gândim noi oamenii la ce vom lăsa de fapt în urma noastră, la cum ne percep oare persoanele cu care interacționăm mai des, membrii familiei mai ales și prietenii foarte apropiați.

Prin 2009 am citit o carte care mi-a plăcut la nebunie (de fapt una dintre cărțile preferate): Stephen R. Covey – A 8-a treaptă a înțelepciunii și mi-am făcut conspecte că eu așa funcționez de obicei, îmi notez lucrurile care îmi plac, și el spunea că, pentru ca o persoană să aibă o viață echilibrată ar trebui să aibă grijă de „corpul, mintea, inima și spiritul” ei, celor 4 corespunzându-le 4 nevoi: „nevoia de a trăi pentru corp, nevoia de a învăța pentru minte, nevoia de a iubi pentru inimă și nevoia de a lăsa o moștenire pentru spirit”.

Din ce am observat și eu de-a lungul timpului, oamenii sunt mai mult preocupați de satisfacerea nevoilor care țin de propriul lor trup (nevoia de trăi), urmând apoi nevoia legată de inimă – cei mai mulți oameni au nevoie să iubească și să fie iubiți, însă cred că nu sunt extrem de mulți cei care se străduiesc să-și satisfacă nevoile superioare, zic eu, de a învăța mereu și de a lăsa o moștenire (și nu mă refer la moștenirile materiale, la case, conturi în bănci, mașini etc.)

După ce ai devenit părinte, mai mult decât înainte pentru că acum vorbim de niște responsabilități uriașe, pe care înainte nu le aveai, cred că este esențial să te preocupi de mai buna ta dezvoltare intelectuală, să nu te oprești vreodată din învățat, să fii receptiv, să te adaptezi schimbărilor, să înveți să asculți și să știi să-ți ceri iertare chiar și de la propriii copii atunci când greșești (de fapt mai ales de la ei), să vrei să fii mai bun pentru ei, pentru a putea ține pasul cu schimbările (pe toate planurile) din ultimele decenii.

Urmărind satisfacerea cu prioritate a nevoii de a învăța, de fapt reușești să le satisfaci indirect și pe celelalte și, cel mai interesant și mai important, vei reuși să lași o moștenire consistentă copiilor, le vei lăsa moștenire nu doar pasiuni și talente cu care ai fost înzestrat (cum ar fi să cânți la pian, să spunem, eu nu știu cânta, știu însă altele), ci și să fii un om cinsitit, să ai simț civic etc.

Poate nu vei putea financiar să le lași îndeajuns copiilor, dar măcar le vei lăsa moral, le poți forma caracterul, îi poți modela de mici în spiritul dreptății și al binelui, îi poți învăța să fie altruiști, și, chiar dacă genetic nu le-ai putut transmite optimismul tău pentru că nu controlezi tu asta, prin nevoia ta acută de a învăța și a te perfecționa continuu ca om, îi poți ajuta să învețe optimismul pentru că psihologii spun că „optimismul este de 2 feluri: înnăscut și învățat” (prof. univ. dr. psih. Marcela Rodica Luca, Universitatea Transilvania din Brașov).

Ca să înțelegeți mai bine de ce mi se pare mie esențială nevoia de a învăța (a 2-a pe lista lui Covey) este pentru că:

• imaginați-vă atunci când sunteți la hipermaket, de exemplu, dacă veți fi preocupat să știți mai multe, să cunoașteți citind etichetele la ce urmează să cumpărați (gen alimente) ca să știți că sunt alimente sănătoase veți reuși să satisfaceți indirect și nevoia de a trăi (nevoia 1)
• dacă vreți cu disperare și aveți nevoie să fiți iubit și să iubiți și citiți despre emoții, despre comunicarea asertivă, despre limbajul non-verbal, vedeți filme și încercați să înțelegi ce e iubirea, cu siguranță că vă veți satiface și nevoia de a iubi (nevoia 3) pentru că, prin învățare ajungi să te iubești mai întâi pe tine, să te respecți, să-ți placă de tine, apoi iubești natura, cu tot ce înseamnă ea, dar doar prin educație poți face asta, prin dorința de ști
• dacă citești, înveți și vrei să fii mai bun, mai educat, atunci satisfacerea nevoii 4 – de a lăsa o moștenire (de care să fii mândru, nu orice moștenire) este ca și asigurată și se leagă indirect tot de nevoia de a învăța.

Habar n-am ce mamă vor considerea copiii mei că am fost, nu știu și nu am de unde să știu cum va fi peste ani și ani, ce au apreciat ei, ce a contat pentru ei, dar ȘTIU SIGUR că nu mă voi opri vreodată din învățat, din a încerca să devin cea mai bună variantă a mea.

Sper că v-am pus puțin pe gânduri așa cum și articolul Ioanei m-a inspirat să scriu rândurile de mai sus.