Nu am mai recomandat filme pe blogul meu, dar pentru toate există un început, nu-i așa? Am văzut filmul „De ce are Vulpea coadă” acum în aprilie, în perioada Sărbătorilor de Paște și a fost așa ca un film în familie. E genul ăla de film pe care nu doar că-l poți vedea cu copiii prin cameră, dar e chiar recomandat ca cei mici să-l privească.

În epoca asta în care părinții caută soluțiile optime de a-și crește copiii, filmul de care vorbesc astăzi este un model ideal pentru că are atâția așa da și așa nu încât o să judecați singuri cât e de educativ. Eu îl consider chiar a fi o capodoperă, pentru că:

  • prezintă povestea 3 generații: bunici, părinți și copii,
  • e despre copilărie cu toate prostioarele aferente,
  • are din plin umor românesc de cea mai bună calitate,
  • există o grămadă de citate și expresii românești pe care actorii le încep și noi, de acasă de pe fotoliu/ canapea, le continuăm,
  • perioada aleasă pentru filmări este absolut magnifică, totul verde, flori, fructe, animale, păduri și stâne de oi…,
  • bunicii din film, în mod special bunicul, interpretat de actorul Valentin Uritescu, care face un rol de excepție, este un model de înțelepciune populară din care au ce învăța și bunicii din zilele noastre. Singura condiție este, desigur, să fie deschiși, receptivi,
  • atunci când vezi rolul domnului Uritescu ajungi să te întrebi: dar când se enervează omul acesta sau bunicul se mai și enervează și, când te obișnuiești cu ideea că nu, tocmai atunci se întâmplă ceva ce te ia pe nepregătite…,
  • mi-a plăcut cum a fost pus în scenă conflictul soacră-noră ce este transformat de fapt într-o relație în care cel mai înțelept cedează primul. La final senzația cu care rămâi nu este de personaj negativ și personaj pozitiv, ci ambele personaje sunt extrem de simpatice așa cu neajunsurile și plusurile lor,
  • cel mic, copilul din film, un băiețel de vreo 6 ani are niște replici excelent alese și face un rol de excepție, nefiind cu nimic mai prejos decât copiii din generația de azi, născuți cu tableta în mână, din contră are o inteligență peste medie, iar replicile lui sunt adorabil de bune,
  • peisajele alese pun atât de bine în valoare țara noastră încât filmul ăsta ar fi trebuit exportat pentru că e ceva ce ne face cinste,
  • să văd filmul acesta alături de copii a fost ca și când i-aș fi dus și la Zoo, și la bunici, și la cules flori de câmp, dar și-n pădure. A fost de parcă ne-am fi cățărat prin copaci, am fi mângâiat împreună curcanul, am fi pândit vulpea și am fi mâncat o ciorbă d-aia bună de cocoș, cum numai bunica știa a face.

Vi-l recomand cu toată căldura, e un film la care am plâns mult într-o perioadă în care chiar aveam nevoie s-o fac și am râs și mai mult. Nu cred că pot să-i găsesc vreun cusur, iar, dacă ar trebui s-o fac, poate aș spune că rolul bunicei (soacrei) ar fi putut fi un pic mai bine conturat. Atât, altceva chiar nu am cum.

Se pare că filmările au fost realizate în Buzău, superbă zonă, veți vedea și voi.

În încheiere, când s-a terminat mai aveam puțin și începeam să plâng că de ce a durat doar atât, apoi m-am întrebat dacă nu cumva există o continuare pentru vacanța de iarnă a puștiului.

Voi știți filmul? La mine e prima oară când îl văd.