„Munca gonește tristețea”. (Zuleia deschide ochii, Guzel Iahina)
Citatul ales de mine astăzi este unul găsit întâmplător în cartea Zuleiha deschide ochii, de Guzel Iahina. De fapt am găsit o propoziție și mi s-a părut că i se poate conferi valoare de citat, deci habar n-am cât de celebru poate fi considerat.
Munca poate într-adevăr să te ajute să depășești o perioadă grea, o pierdere, o suferință etc. Asta e clar. Cred că singura mențiune aici este să nu devii workaholic și nu voi intra în amănunte despre câte tipuri de workaholici există, ci este important să fim conștienți de asta.
Când avem o problemă gravă în viață, când suferim o pierdere, munca ne poate ajuta și poate „goni tristețea” DOAR dacă prin muncă înțelegem să avem o măsură, un echilibru, să nu ducem lucrurile la extreme. Dacă însă ne aruncăm și muncim 12 ore pe zi, fie zi normală, fie duminică, atunci cu siguranță că, nu doar că nu ne vom alunga tristețea, ci ne vom adânci mai mult. Noi, oamenii, avem nevoie de odihnă și nimeni nu este perpetuum mobile. Să muncim, deci, cu mai multă implicare și mai multă dedicare, dacă simțim că așa vom depăși situația sau perioada grea în care ne aflăm, dar s-o facem cu măsură, cu program.
Și da, vorbesc din experiență, pentru că mi s-a întâmplat să mă arunc în muncă crezând că așa va fi mai ușor să scap de tristețea, justificată din sufletul meu într-o anumită perioadă. Problema este că, făcând exces, de fapt m-am obosit mai rău, nu am avut nici randament și nici tristețea n-a plecat, ci doar a fost reprimată undeva în inconștientul meu. Dar… despre acest subiect sper să revin cu un articol după ce termin o altă carte începută care tratează foarte bine problema. Până atunci… aveți grijă la cum și cât muciți, burnout-ul nu e o glumă. Să fim sănătoși!
P.s.: ce repede au trecut ghioceii, apoi narcisele, lalele, trece și liliacul și urmează trandafirii, nu-i așa?
Să ne bucurăm de primăvară alături de cei dragi și să avem grijă ca fiecare zi să treacă cu folos. În rest… sănătate că-i mai bună decât toate! 🙂
si eu ma scufund in munca atunci cand simt tristete. Ma ajuta sa consum furii, emotiile nedigerate, sa transpir si sa scot ceva din mainile mele.
P.S. iti dau email cu pozele cu palaria cusuta.
Da, cred că mulți facem așa. Merci mult 🙂 Te pup!
azi o zi grea emotionala. Grea.
Acasa, daramata, m-am pus sa frec chestiile alea ce le urasc (bucataria, pereti, coshul de gunoi).
Of 🙁 Deci se verifică… cred că, oricum, la final de zi când vezi totul curat, te mai redresezi sau te ridici de tot. Te îmbrățișez! 🙂