Am zis la început de decembrie că gata cu blogul și cu blogurile: mă duc și mă odihnesc că mi s-a strâns ceva oboseală de peste an, de peste ani…

Azi, însă, într-una dintre pauzele mele de la ceea ce făceam am zis să intru totuși puțin pe unul dintre blogurile preferate, pe Sweet&Salty. Și am intrat voioasă. Când am ajuns la partea cu  „soare cu cei mai vampirici dinți posibili” am zis că e musai să dau un share acstui articol. Doar că eu n-am unde să dau share, așa că scriu aici, pe blog la mine.

Articolul lui Em „cu soarele cu dinți vampirici” e pe bună dreptate un remediu natural împotriva oboselii, e buna-dispoziție în persoană, e cu și despre natură, are niște minunții de poze așa că, citiți-l și o să vreți să-l recitiți iar și iar. De ce să-l recitiți? Păi Em are niște figuri de stil atât de potrivit și inspirat alese de zici că, atunci când se apucă de scris, are câte 20 de dicționare deschise simultan în fața ei. Atâta expresivitate rar mi-a fost dat să văd. Și ca să se înțeleagă: articolul de care vorbesc eu nici măcar nu e fragment din următoarea ei carte, e doar un articol de blog.

Dragă Em, să știi că în încheiere, îți mai spun doar atât: nu m-am oprit doar la forma articolului tău absolut adorabil, ci am înțeles și fondul și mă alătur și eu celor îndrăgostiți de natură, fascinați de o simplă frunză, o ciupercă mare și grasă sau un braduț rătăcit printre copacii goi. Să mai știi că și eu, „o oră de pădure asezonată cu rațe și lebede aș prefera-o oricând”.

Fiind obosită nu am toate epitetele la mine, vă spun simplu însă că blogul lui Em este o bucurie pentru simțuri, iar articolul ei de azi e extrem de potrivit pentru acest decembrie 2020. Spor la citit, iar tu Em să-ți păstrezi inspirația asta până la adânci bătrâneți că ai un talent absolut înnăscut la scris 🙂

Sursa foto: arhiva personală, că și mie-mi plac pădurile fie iarnă, fie vară 🙂

5 2 votes
Article Rating