Vi s-a întâmplat vreodată să simțiți nevoia să discutați ceva cu o altă persoană și aceea să vă dea o replică mai mult decât usturătoare? Așa lipsită de empatie? Sau să vă simțiți judecat?

Eu azi voi discuta despre ce am făcut cu niște replici mai puțin ortodoxe, să le spunem, din partea altor femei. Femei ce sunt și mame, ca mine.

Aveam mai demult în ciorne un articol la care tot corectam și tot corectam, dar parcă ceva mă oprea să dau publicare. Și, până la urmă, i-am atașat și poză și, când să apăs butonul de publicare, m-am trezit că-l apăs pe cel delete. Nu a fost o greșeală, ci a fost exact ceea ce am simțit, că a trecut răul și că nu merită să mai vorbesc despre el. E bine acum, nu mai contează ce credeau ele, femeile acelea despre mine sau despre modul meu de a fi.

L-am șters și senzația aia pe care am simțit-o apoi a fost wow, de eliberare. Nu știu dacă asta înseamnă iertarea aia în sens duhovnicesc că nu vreau să pozez în sfântă. Tot ce știu e că mi s-a eliberat mult sufletul și mintea. Și e cu atât mai interesant cu cât pregătisem un articol așa frumos, cu liniuțe, îl corectasem și recorectasem, dar, până la urmă am zis: cui îi pasă? A trecut.

Cu siguranță că orice om e rănit la un moment dat de o vorbă nelalocul ei, și cu atât mai mult dacă e spusă de o persoană apropiată. în cazul meu, femeile erau mame ca mine, apropiate mie, femei cu care am mâncat la aceeași masă, deci nu oameni necunoscuți. Am decis să șterg stunci din memorie și din suflet tot ce mi-a făcut rău și în același timp să stau departe de oamenii cu care nu am lucruri în comun. Nu am mai rumegat replicile, nu m-am mai întors în trecut, nu am mai simțit nevoia să scriu despre. Azi am scris despre cât de bine și de eliberator a fost să șterg acel articol și cât de bine mi-a făcut să mai eliberez din partea aia de subconștient pe care o purtăm cu toții.

Poate vă ajută exercițiul meu și, dacă vă simțiți apăsați de o vorbă a vreunui cunoscut sau necunoscut, puteți încerca s-o scrieți pe o foaie, sau s-o scrieți sub formă de articol. Să vă dați interesul să scrieți bine, aliniat, corectat, apoi…. apoi să dați delete. O să râdeți și voi de cât de simplu era, de fapt. La mine a mers așa că probabil voi mai folosi metoda. De aia-mi place să fiu blogger pentru că scrisul mă eliberează.

Despre subconștient, inconștient și conștient într-un articol viitor 🙂