Vi s-a întâmplat vreodată să simțiți nevoia să discutați ceva cu o altă persoană și aceea să vă dea o replică mai mult decât usturătoare? Așa lipsită de empatie? Sau să vă simțiți judecat?
Eu azi voi discuta despre ce am făcut cu niște replici mai puțin ortodoxe, să le spunem, din partea altor femei. Femei ce sunt și mame, ca mine.
Aveam mai demult în ciorne un articol la care tot corectam și tot corectam, dar parcă ceva mă oprea să dau publicare. Și, până la urmă, i-am atașat și poză și, când să apăs butonul de publicare, m-am trezit că-l apăs pe cel delete. Nu a fost o greșeală, ci a fost exact ceea ce am simțit, că a trecut răul și că nu merită să mai vorbesc despre el. E bine acum, nu mai contează ce credeau ele, femeile acelea despre mine sau despre modul meu de a fi.
L-am șters și senzația aia pe care am simțit-o apoi a fost wow, de eliberare. Nu știu dacă asta înseamnă iertarea aia în sens duhovnicesc că nu vreau să pozez în sfântă. Tot ce știu e că mi s-a eliberat mult sufletul și mintea. Și e cu atât mai interesant cu cât pregătisem un articol așa frumos, cu liniuțe, îl corectasem și recorectasem, dar, până la urmă am zis: cui îi pasă? A trecut.
Cu siguranță că orice om e rănit la un moment dat de o vorbă nelalocul ei, și cu atât mai mult dacă e spusă de o persoană apropiată. în cazul meu, femeile erau mame ca mine, apropiate mie, femei cu care am mâncat la aceeași masă, deci nu oameni necunoscuți. Am decis să șterg stunci din memorie și din suflet tot ce mi-a făcut rău și în același timp să stau departe de oamenii cu care nu am lucruri în comun. Nu am mai rumegat replicile, nu m-am mai întors în trecut, nu am mai simțit nevoia să scriu despre. Azi am scris despre cât de bine și de eliberator a fost să șterg acel articol și cât de bine mi-a făcut să mai eliberez din partea aia de subconștient pe care o purtăm cu toții.
Poate vă ajută exercițiul meu și, dacă vă simțiți apăsați de o vorbă a vreunui cunoscut sau necunoscut, puteți încerca s-o scrieți pe o foaie, sau s-o scrieți sub formă de articol. Să vă dați interesul să scrieți bine, aliniat, corectat, apoi…. apoi să dați delete. O să râdeți și voi de cât de simplu era, de fapt. La mine a mers așa că probabil voi mai folosi metoda. De aia-mi place să fiu blogger pentru că scrisul mă eliberează.
Despre subconștient, inconștient și conștient într-un articol viitor 🙂
Am zambit citindu-te. Chiar eliberare e uneori delete’ul. Bun sfatul. 🙂 Weekend placut!
Mulțumesc mult, dar chiar așa am simțit. Super senzația și nouă oarecum. Weekend plăcut și la tine 🙂
Citisem mai demult de metoda asta de a scrie ca sa te descarci, iar apoi sa arunci scrisoarea, dar n-am aplicat-o. Mi s-a parut fals sa fac asta. Poate ar trebui totusi sa incerc.
Vreau să mă crezi că-l aveam în draft, era despre 2 replici tăioase, nepotrivite a 2 mămici apropiate mie (acum nu-mi mai sunt apropiate) și tot corectam la el, parcă mai lipsea ceva. Când în sfârșit am zis că-i terminat, am dat delete cu bună știință și nu din greșeală și m-am simțtit atât de bine. Deci nu scriu că dă bine, că mă pune într-o lumină bună sau ca să atrag comentarii, scriu exact din experiență, o experiență ce poate, cine știe, îi ajută cândva și pe alții. Citesc o carte interesantă, sper să scriu curând despre ea, legat… Read more »
Pare o metodă bună, ar trebui să o încerc şi eu. Deşi de obicei, după supărarea de moment, găsesc scuze celor care m-au supărat şi-mi trece. Ştiu, nu e bine.
Dacă-mi permiţi, las aici o glumă pe care am citit-o în urmă cu ceva timp, e legată de subiect:
„Un om merge la psiholog şi îi spune că are multe frământări legate de un prieten care i-a făcut mult rău.
Psihologul îi spune: scrie într-o scrisoare tot ce te-a supărat la el şi apoi dă-i foc.
Pacientul: şi cu scrisoarea ce fac?”
Zi bună îţi doresc!
Stai că-ncep cu finalul: :))))))))))) Am râs cu lacrimi, cred că știam gluma, dar acum mi-ai reamintit-o. Bună, bună rău de tot 🙂
Și eu le mai găsesc scuze celorlalți, dar, cum am puțini oameni în jur, mi-e mai simplu să relaționez cu ei, că, dacă mă cunosc, mă iau așa cum sunt 🙂
Dacă te apuci de metoda asta să stai să bibilești la text, să pierzi timp să cauți cea mai potrivită poză și apoi, după atâta investiție să dai DELETE. Din suflet s-o faci că bine îi vei face… sufletului 🙂
Si eu citisem de ideea sa scriem si sa dam foc. Focul privit pt multi are functie purificatoare.
Mai simplu cu delete 🙂
când o să fiu tătic… o să te caut 🙂 aici e discriminare
Să nu uiți, da? 🙂
sigur nu uit. mi-am pus reminder. dar mai întâi să o lase mai moale ăștia cu condițiile de adopție
[…] important să avem grijă la vorbele care ne pot face rău, la fel să avem grijă la oamenii pe care ni-i ținem aproape, la influența lor și să […]